Politicieni, oameni de afaceri sau simpli cetateni, o mare parte dintre romani traiesc cu impresia ca previzibila noastra intrare in Uniunea Europeana va transforma radical Romania, si inca rapid, peste noapte, cum se spune.
Cele mai raspandite manifestari ale acestei credinte se refera la faptul ca legislatia si institutiile europene ar urma sa puna stavila automat coruptiei care domneste in Romania, ca salariile dambovitene se vor alinia la media europeana in paralel cu cresterea preturilor, iar agricultura si constructiile de autostrazi vor absorbi la fel de instantaneu fondurile europene alocate tarii noastre. Marturisitorii credintei in astfel de dogme ignora insa cateva fapte concrete, unele tinand de Romania, altele de UE.
Integrarea Europei de Est a fost o decizie eminamente politica, dintre cele opt state estice admise in Uniunea Europeana in 2004 numai Estonia si Slovenia indeplinind criteriile economice si financiare stabilite de Tratatul de la Maastricht, in cazul celorlalte (care au fost totusi exemple de introducere a reformelor economice pentru Romania sau Bulgaria) aceste criterii fiind pur si simplu ignorate. Lectia ce se poate desprinde din aderarea valului "mai 2004" este ca neaplicarea sau aplicarea numai pe hartie a unor masuri necesare pentru imbunatatirea propriei competitivitati se poate constitui intr-o versiune actualizata a zicalei romanesti "a-ti fura singur caciula". Pentru ca nimeni din afara tarii nu va veni sa inoculeze romanilor etica muncii pe care o au, de exemplu, germanii, soselele patriei nu vor deveni autostrazi decat daca fondurile europene vor fi si accesate, prin elaborarea de catre romani a unor proiecte fezabile, iar salariile nu pot creste decat dupa ce va creste productivitatea. In ceea ce-i priveste pe politicienii romani, este greu de crezut ca odata cu 1 ianuarie 2007 vor disparea de-acum eternizatele dispute intre Palate, "fortarile" Constitutiei sau joaca de-a alegerile anticipate.
Mai grav insa decat ideea ca aderarea la UE este deja decisa este faptul ca organizarea unui referendum ilegal in Transnistria, pe care Rusia il compara cu independenta provinciei Kosovo fata de Serbia, nu a starnit nicio reactie notabila de condamnare din partea autoritatilor de la Bucuresti.