Ultimele doua interventii televizate ale lui Traian Basescu au starnit noi si zguduitoare scandaluri.
Nimeni nu s-a gandit insa sa le descifreze mecanismul.
Pentru ca, la un an si ceva de presedintie, momentele mediatice produse de Traian Basescu sunt deja previzibile, dovada ca si cei ce se pretind a fi intruchipari a tot ce a dat mai bun acest pamant de la sinuciderea lui Decebal incoace nu sunt scutiti de pacatoasa rutina a muritorilor de rand.
Notele comune tuturor interventiilor publice prezidentiale sunt usor de dibuit:
1) o imprevizibilitate bine calculata pentru a crea un imens huruit mediatic;
2) asa-zise dezvaluiri senzationale, dar care, la o cercetare mai atenta, se dovedesc daca nu calomnii, atunci simple barfe, autorul folosind, drept surse, rumoarea bodegilor sau soaptele dulci, de budoar;
3) sugerarea, cand nu se pretinde de-a dreptul, ca domnia sa e detinatorul adevarului absolut si ca prin urmare trebuie sa-l credem pe cuvant.
Cand candidatul Traian Basescu se angaja solemn ca va fi un presedinte-jucator, ceea ce insemna, inca de la vremea respectiva, intentia de incalcare a Constitutiei, multi l-au privit cu oarecare ingaduinta. Cei doi ilustri predecesori - Ion Iliescu si Emil Constantinescu - fagaduisera si ei solemn ca nu se vor multumi sa se plimbe nemangaiati pe aleile de la Cotroceni. O data ajunsi presedinti, si-au dat seama ca Romania are una dintre cele mai sucite Constitutii din lume. O Constitutie potrivit careia presedintele este ales prin vot direct si universal, in timp ce prerogativele ii sunt de presedinte ales de Parlament.
Si Traian Basescu s-a confruntat cu aceeasi descoperire. Numai ca domnia sa si-a format intre timp convingerea ca tot ce-si propune ii iese, debut evident de iluzionare tipica politicianului ajuns la Putere.
Pentru a se putea implica in politica interna fara a viola in grup Constitutia, domnia sa a descoperit si foloseste, evident, aparitiile mediatice scandaloase.
In politica mondiala nu e o practica noua. Se folosesc de ea liderii ultranationalisti si populisti, de regula, mari actori mediatici.
Numai ca, asa cum s-a vazut si in alte cazuri, cuvantul e o arma eficienta doar in campania electorala.
Pentru cel ajuns la Putere, cuvantul trebuie dublat de fapta.
Putine sunt momentele mediatice senzationale ale presedintelui care sa fi fost urmate de o schimbare in realitate.
Si astfel pe Traian Basescu il pandeste un risc. Un risc enorm. Ca dupa un timp, vazand ca doar spune, romanii sa-l urmareasca la TV cu acelasi interes cu care urmaresc telenovelele.
Ati vazut vreo telenovela reusind prin ea insasi sa ridice fie si macar un podet?!