Cruciada linguselii absolute, careia ii cad victima presedintii in primii doi ani de mandat, consta nu atat in folosirea catifelei pentru a sterge la fund inaltul ins, cat mai ales in folosirea ghioagei pentru a-i lovi pe cei care indraznesc sa-l mustre.
E ceea ce s-a intamplat cu Traian Basescu, devenit in ultimele zile un fel de Oana Zavoranu a telenovelei politice. Presedintele s-a dat jos din pat si a iesit pe coridor. Presedintele mananca pui si uraste masajul. Presedintele face si drege.
Feciorii in casa ai domnului presedinte ne acuza de populism pe noi, cei care am adus unele critici felului in care s-a operat. Cica noi am fi zis ca Traian Basescu ar fi trebuit sa ramana in tara. Si, pentru a ne combate, insi barbieriti pe la subrat dau gata un tablou sinistru al spitalelor romanesti. Sunt convocate pentru asta si experientele personale, ba chiar si ale neamurilor. Unul, care se poate mandri ca e printre cei care au vazut-o pe Monica Macovei la lumanare, descrie pe larg si mediocru ce i s-a intamplat mamei sale dragi.
Departe de noi gandul de a contrazice randurile despre starea sistemului romanesc de sanatate.
Noi n-am spus si n-am scris nicaieri ca pacientul numarul 2 al tarii (pacientul numarul 1 ramane, incontestabil, Eugen Nicolaescu) n-avea dreptul sa se opereze in strainatate. Dimpotriva, noi am sustinut ca e dovada unui cras populism cerinta ca un politician sa se trateze neaparat in Romania, chiar daca beneficia aici de conditii exceptionale. Noi am sustinut ca gestul lui Traian Basescu de a se opera la Viena intra in divort cu imaginea la care a trudit din greu personajul de ani buni.
Daca premierul Tariceanu s-ar fi operat la Viena, decizia sa n-ar fi starnit cine stie ce bombaneli. Cum n-a starnit nici operatia facuta de Adrian Nastase in strainatate, cand era premier. Si unul, si celalalt n-au imaginea din care Traian Basescu si-a facut izvorul popularitatii explozive: cea de om din popor, de politician care traieste si chefuieste asemenea oamenilor simpli.
Un politician de top care nu se sfieste sa chefuiasca in restaurante si pe terase, sa-si ia de gat nevasta, sa mearga la apartamentul cuibusor de nebunii si sa-si ia rufele la spalat intr-o punga, sa sparga seminte in dinti pe stadioane cu Gigi Becali nu putea, potrivit logicii, decat sa se opereze in tara, ba mai mult, s-o faca intr-un fel apropiat de omul de rand. Sub aceasta logica parea a fi intrat Traian Basescu cand a mers, daca ar fi sa dam crezare stirilor, insotit doar de un SPP-ist, la finul sau de la Spitalul Universitar, acuzand dureri de spate.
Momentul se inscria in logica Omului intre oameni. Cati romani, cand ii doare cate ceva, nu apeleaza la un neam sau la o cunostinta dintr-un spital, ca sa mearga sa-l vada un medic?
Protocolul de sef de stat reclama alt desfasurator.
Traian Basescu l-a respins din start, alegand desfasuratorul tipic Omului intre oameni.
Cum s-a trecut brusc de la desfasuratorul Presedintele - un om ca toti oamenii la desfasuratorul Presedintele - un pacient de lux ramane o enigma.
Poate ca, derutat de medici, de sfaturile celor apropiati si de rapiditatea bolii, Traian Basescu a renuntat la teatrul Omului intre oameni si si-a amintit ca e Presedinte.
Poate ca, asa cum se intrezareste din unele informatii, Traian Basescu a decis sa mearga la Viena cu mult inainte de criza si, in consecinta, brambureala a apartinut diversiunii menite a acoperi varianta pacientului de lux.
Indiferent de explicatii, asa cum am mai aratat, noi nu denuntam faptul ca seful statului s-a tratat la o clinica de la Viena.
Luandu-l in serios pe Traian Basescu in varianta sa de Om intre oameni, noi am ramas surprinsi de decizia de a o sterge la Viena, preferand varianta Pacientului de lux variantei Pacientului pur si simplu.
Si cum aveam nevoie de o dezlegare a enigmei, am gasit-o pana la urma.
Traian Basescu nu difera cu nimic de ceilalti politicieni in plan real. Ca si ei, la o adica, prefera sa foloseasca din plin privilegiile functiei.
Cand nu e la o adica, o face pe Omul intre oameni.
Tragandu-i pe sfoara pe romani.
Doar pe cei naivi, desigur.