Un domn, considerat mare jurnalist, si care a trecut in partea... cealalta a baricadei, dupa ce o buna bucata de vreme a sustinut ca este prieten cu seful statului, spune acum ca Basescu este alcoolic. Cum sa percep aceasta declaratie? Drept o polita servita fostului "prieten", drept raspuns la o comanda din noua tabara, drept adevar care totusi nu trebuia rostit pentru ca suna ca dracu‘ si pute? Cum sa spui ca presedintele tarisoarei tale este alcoolic? Chiar daca este asa, o asemenea probelma nu se arunca in public, nu se spala cu nonsalanta in vazul lumii, pentru a ne face de rasul intregii lumi. In plus, ma indoiesc de existenta dovezilor clare care sa probeze spusele marelui jurnalist. Ma indoiesc sincer si de buna-credinta a acestuia cand a spus ca e nevoie de doctori pentru ca presedintele deja a inceput sa dea semne ca are probleme la cap. Il doare fix in cotul de la tocul uneia dintre usile vilei in care sta respectivul de problema pe care a prezentat-o prin declaratii. Il doare in schimb de comanda pe care imi imaginez ca a primit-o de la... noua sa tabara de cotizanti. A percutat fericit ca-si plateste o mica sau mare polita contra cuiva pe care nu-l mai inghite si a dat cu lopata prin cel mai scarbos noroi pe care il avea la indemana. Repet, chiar daca ar fi adevarat ca Basescu are o mare problema cu alcoolul, mi se pare de-a dreptul iresponsabil sa o spui public, mai ales atunci cand tu, cel care o spui, te afli in tabara adversarilor. Ma ingretoseaza pana unde s-a putut ajunge in acest razboi al oamenilor "puternici" si nu pot accepta asemenea manifestari la adresa sefului statului (deci nu un oarecare, ci cel care a fost votat de romani primul om al tarii!). Sa nu se inteleaga gresit: nu-l percep pe Basescu perfect, nu ii ridic statuie si nici nu sunt de acord cu foarte multe dintre manifestarile lui. Numai ca trebuie sa existe o limita in tot ce facem, spunem, scriem, declaram. Cand o persoana de "talia" jurnalistului caruia nu ii dau numele pentru ca n-are sens, iese sa spuna ca Basescu e alcoolic, deja se intrece limita. Inteleg ca e razboi intre taberele de la varf, inteleg ca poate si in situatii mai marunte se recurge la mizerii mergandu-se pe principiul ca scopul scuza mijloacele. Pot intelege multe lucruri, dar de asemenea, pot sa fiu sau nu de acord cu ele. Si, de asemenea, pot sa ma ingrijorez, sau sa imi fie sila, sau sa gandesc la faptul ca traim intr-o Romanie bolnava, dar nu de alcoolismul nedovedit al lui Basescu.