Romania intra in Uniunea Europeana intr-o perioada poate mai importanta decat ultimii 18 ani. Daca vom compara situatia Europei si Uniunii Sovietice din ianuarie 1989 cu situatia din ianuarie 2007, vom vedea cu usurinta ca avem nevoie de sute de pagini. In timp ce fiecare dintre noi ne-am crescut copiii, ne-am construit case, am format companii, am schimbat serviciile si standardele de viata (unii in sus, altii in jos), lumea din jurul nostru s-a transformat radical. Cateodata nu gasim explicatii si atunci ne inventam scenarii. Cu cat intelegem mai putin, cu atat suntem mai creativi in elaborarea fantasmelor despre ce se intampla in jurul nostru. Aceasta este de altfel o cheie pentru increderea pe care o acordam analistilor: cu cat un analist rasfatat de televiziuni si ziare pricepe mai putin, cu atat scenariile lui sunt mai aiurite si mai neasteptate.
Perioada care se deschide in Uniunea Europeana este unica. Proiectul de largire a Uniunii Europene catre est, in spatiul fostei Uniuni Sovietice, este in linii mari incheiat. Acest proiect, de care a ras o lume intreaga, a fost sintetizat de un politician vizionar, Helmuth Kohl. Un neamt incapatanat si bine infipt pe picioare care a vrut unificarea Germaniei - si a facut o Germanie de 85 de milioane de locuitori, a vrut extinderea Uniunii Europene - si a facut o Europa care a crescut de la 12 la 27 de membri, a vrut euro - si a eliminat mai bine de zece monede nationale, pastrate cu indarjire de nobilimea feudala si de bancherii obtuzi ai Europei. In decembrie 2006, euro a depasit dolarul american ca moneda mondiala si a lasat mult in urma lira engleza, yenul japonez si francul elvetian.
Pe 2 ianuarie 2007, Angela Merkel, fosta fiziciana din Germania Democrata, ajunsa cancelar al Germaniei (nu l-a egalat pe Vaclav Havel, care a reusit performanta de a fi fost presedintele a doua tari, dar e pe aproape), publica un interviu care a iluminat Europa. Intr-o perioada in care se vorbeste de "batrana Europa", "obosita de procesul de largire", amenintata de "scaderea nivelului mediu de viata" pentru ca au venit tari ca Romania si Bulgaria, framantata de "somajul persistent din Europa de vest, de migratie, terorism si pericolul extremismului", Angela Merkel preia stafeta de la Helmuth Kohl si ne ofera din nou o viziune, tuturor si fiecaruia dintre noi.
Angela Merkel vrea sa conduca UE si SUA catre un "parteneriat economic transatlantic" sau, pe scurt, catre Piata Comuna Transatlantica. Angela Merkel doreste ca UE si SUA sa aiba aceleasi standarde tehnologice (de exemplu pentru protectia mediului si productia industriala), aceleasi reguli pentru pietele de capital (mult mai restrictive in Europa decat in SUA), aceleasi reguli pentru proprietatea intelectuala si deschiderea pietelor. "Se sparie gandul", vorba cronicarului, cand incepi sa analizezi consecintele unei asemenea viziuni. Nu mai vorbim de integrarea Canadei in UE, idee sustinuta de cei care isi aduc aminte ca regina Angliei este formal suverana Canadei, ci de integrarea UE, Canadei, SUA si Mexicului (componente ale acordului NAFTA - un fel de piata comuna nord-americana) intr-o piata unica, dupa reguli consolidate. Nu mai vorbim de competitia dintre SUA si UE pe piata alimentelor, automobilelor, petrolului si fortei de munca. Vorbim despre o piata unica, in care capitalul, forta de munca si ideile circula liber, dupa puterea si inventivitatea fiecaruia.
Vrea Merkel sa opreasca largirea catre Est si sa promoveze largirea catre Vest, chiar trecand peste Oceanul Atlantic? Nici vorba. In acelasi pachet vizionar este inclusa si strategia de cooperare cu Rusia, Ucraina si tarile caucaziene. Numai ca procesele sunt diferite: cu America de Nord este vorba de negocieri pentru armonizare si de vointa politica pentru implementare, iar cu Rusia, Ucraina si tarile caucaziene este vorba de vointa partilor de a respecta cele trei criterii fundamentale pe care si noi le-am adoptat pentru a deveni membri NATO si UE: democratie, stat de drept si economie de piata.
Daca procesul se declanseaza - sa ne aducem aminte ca in 1998 Comisia Europeana a mai initiat un proces similar, dar s-a opus o tara membra UE (ghici cine? - Franta, ati ghicit!) - atunci Comisia Europeana are de elaborat doua planuri simultan: planul armonizarii cu America de Nord si planul parteneriatului cu Rusia. Nu e usor. Dar functionarii Comisiei, care au reusit sa negocieze aderarea a 12 state in mai putin de sapte ani, vor reusi si de data aceasta.
Foarte frumos. In 2015, multi dintre noi vom circula liberi intre Vancouver si Dorohoi, actele primarului din Diosti vor fi recunoscute in Texas, iar daca iti pierzi locul de munca la Isalnita vei putea sa te angajezi la Cancun.
Dar ce amestec are Romania in toata treaba aceasta - o treaba de altfel unica la scara istoriei?
N-are nici un amestec, ne spune primarul Giurgiului, eu pun taxe cand vreau eu, cum vreau eu si cui vreau eu. Iar banii din taxe ii folosesc cum ma duce pe mine capul. Ca e liberal, pesedist sau democrat nu are chiar nici o importanta. Important este ca dl. primar Iliescu din Giurgiu traieste intr-o lume pe care nu o intelege.
Cum spuneam, Romania nu are nici un amestec.