Citeam ca presa britanica a publicat un articol pe care, recunosc, nu am fost curioasa sa-l citesc integral, despre faptul ca Germania avertizeaza ca ar putea bloca aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Motiv principal: frica tarilor membre de a nu fi invadate, dupa oficializarea acestui gest, de imigranti cu miile, din "lumea a treia" din Balcani. Le e realmente frica de sarantocii infometati care vor navali dupa deschiderea granitelor si le vor da peste cap intregul sistem. Cu alte cuvinte, o adevarata bomba cu ceas aderarea noastra, cu termenul la 1 ianuarie. Si cum ei sunt deja patiti cu tot felul de amenintari si evenimente de acest gen, sufla si-n iaurt, de data asta la figurat. Te fac sa te simti si prost, cand auzi cat esti de hulit, de nedorit, ca altii isi iau toate precautiile sa nu le calci pragul, sa nu respiri acelasi aer cu ei. Si toata aceasta discriminare din partea unor "europeni" get-beget de care ne rugam sa ne accepte se petrece de fapt intr-un plin proces romanesc de pregatire, de primenire, de europenizare. Si ma refer aici in primul rand la nemti, cei mai vehementi dintre UE-istii care nu ne vor si care, asa cum constatasem la un moment dat (si dupa aceea), duc o adevarata campanie de denigrare in presa la adresa tarii noastre. Ca se scrie mult pe aceasta tema e scuzabil, la noi de exemplu, prin apropiata si dorita integrare in Uniunea Europeana, subiect prioritar si de continuitate in fata oricarui alt subiect de presa. In Romania cu atat mai mult, cand toate activitatile se deruleaza sub aceste auspicii. Toate gesturile politice, sociale sau economice sunt intoarse pe toate fetele si analizate din perspective aderarii, cu teama de a nu fi priviti altfel de cei care ne monitorizeaza la sange respiratia nationala. Cu alte cuvinte, ne dam un oarece interes. Dar de ce aceasta fervoare si la ei, intr-un egoism dus la capat aiurea, fara pic de obiectivitate? Inteleg ca fiecare isi apara ce are si nu vrea sa imparta cu altul mai sarac, e un adevar de care ne lovim zi de zi, fiecare dintre noi. Dar atitudinea hotarata a unora de a nu da "ok"-ul si mai ales de a nu fi dispusi ... nu la un compromis, dar la a lua o decizie in urma analizarii obiective a situatiei, nu pe temeri si zvonuri... este jignitoare pentru noi, pentru cei mai multi dintre noi. Jignitoare sunt aceste campanii incepute prin diverse tari "cu stare", europene, moderne, civilizate etc., campanii de presa furibunde, la adresa Romaniei. Publicatii foarte serioase si bine cotate in peisajul presei de analiza politico-economica germana trag adevarate semnale de alarma cu privire la riscurile alipirii la UE a Romaniei, o tara macinata de mafie si coruptie. Ba chiar un deputat englez spunea raspicat ca el, personal, are resentimente cu privire la aceasta actiune. Cei mai multi ne vad si mai ciumati si considera ca tot ce am avea de oferit, ca tara, in folosul comun, este "otravit". Sa nu mai zic de vechea idee a unei comisii de experti a Parlamentului European, care se hotarase nici mai mult, nici mai putin decat sa supravegheze mult mai atent evolutia Romaniei si Bulgariei dupa integrare, daca nu mai au cum sa dea inapoi acum cu un vot de blam, pentru a delimita clar drepturile tarilor nou-integrate in raport cu onorarea obligatiilor. De cei care iau totul ca pe o gluma proasta sau ca pe o capcana in care ar cadea daca ne accepta nu mai mentionez, pentru ca m-am hotarat sa percep si eu parerile lor ca pe o gluma proasta. Si totusi, ma intreb din nou, ce vina avem noi, atat de mare fata de alte exemple arhicunoscute care au aderat in liniste in valul precedent, incat sa fim tratati ca ciumatii Europei, ca o bomba cu ceas inca nedesamorsata, desi ne oferim disponibilitatile sa... explodam in sensul bun si sa inflorim pe "calea cea dreapta", europeana?