Suntem, de multe ori, inclinati sa ne punem cenusa in cap si sa ne vaicarim ca numai in tara noastra toate se pot intampla numai pe dos, sau ca romanii nu vor putea fi niciodata un popor cu adevarat modern. Este un mod prapastios de a privi lucrurile, pe linia fatalismului mioritic.
Ca asa stau lucrurile ne-o confirma o veste venita din sora noastra de veacuri, Franta. Liga Drepturilor Omului a intocmit un bilant al primului an de mandat al lui Nicolas Sarkozy si constata ca el a fost marcat in Franta de o democratie "asfixiata", de o "ruptura de drepturile omului" si de o "diplomatie dezinhibata". "Este un bilant coplesitor: aceasta presedintie este marcata de o ruptura revendicata: noi orientari politice, bulversare in maniera de exercitare a puterii, dar mai ales ruptura de drepturile omului, in pofida utilizarii lor pentru marketing de catre noua putere. Nici o institutie nu rezista prezidentialismului lui Nicolas Sarkozy. Nici Guvernul, nici Parlamentul, nici puterea judiciara. Democratia este asfixiata de un presedinte-soare, care administreaza statul ca pe o intreprindere personala", se spune in bilant.
Citind bilantul Ligii Drepturilor Omului, ai senzatia ca el se refera la Romania, si nu la Franta. Mare parte dintre cele constatate de Liga sunt valabile si pentru cei aproape trei ani si jumatate de mandat ai presedintelui Romaniei, Traian Basescu. De altfel, intre cei doi sefi de stat exista asemanari vizibile - de la popularitatea initiala la modul "popular" de manifestare si comportare in viata de toate zilele, amandoi reclamand ca au dreptul sa-si traiasca viata cum cred ei de cuviinta.
Constatarile Ligii Drepturilor Omului ne arata clar ca exercitarea puterii nu se poate face oricum, in afara cutumelor, oricat de moderni am dori sa fim. Ne demonstreaza ca este nevoie de un anume echilibru in toate, de o decenta in manifestari. Intram, altfel, in zona bunului plac, iar de aici nu mai este decat un singur pas pana la o democratie ciunta, obositoare prin ineficienta.