Unul dintre motivele pentru care mi se face dor de anii studentiei este faptul ca mergeam foarte des la Teatru, la piese "adevarate" de teatru, cu actori mari si interpretari de exceptie. In Constanta acest lucru este destul de rar posibil, cu toate eforturile conducerilor din ultimii ani. Se chinuie, aduc cate un spectacol de calitate, dar nu ne putem lauda ca avem posibilitatea de a alege din mai multe spectacole de calitate intr-un week-end. Un teatru, un spectacol, mai mult nu poti cere, dar macar visezi la clipa in care va fi chiar si unul, dar bun. Situatia nu mai sta insa pe roze nici in Bucuresti, la toate teatrele. Iau spre exemplu Nationalul, ca i-am calcat in nestire pragul timp de 4 ani, pentru unele spectacole chiar si de peste 10 ori. Zilele in care acest teatru se respecta si te respecta au trecut de mult, institutia de cultura bucuresteana devenind, sub domnia lui Caramitru, scena razboaielor dintre actori si conducere. Nu este doar o inventie a presei care relateaza - rar, dar o face - despre problemele manageriale si de comunicare dintre cele doua parti. Problema e ca nu doar in teatru intalnim astfel de comportamente din partea lui Caramitru, ci si la UNITER, dar acolo e deja alta poveste. Revenind la Nationalul bucurestean, caracterul despotic al mai cunoscutului fost "Socrate" a indepartat rand pe rand actori de certa valoare, a produs nenumarate nemultumiri si a promovat spectacolele in urma unei selectii "riguroase". La loc de cinste troneaza insa Eduard al III-lea al lui Shakespeare, logic, in interpretarea lui Caramitru. In fine, ultima realizare a celui in cauza s-a materializat in urma cu cateva zile, cand pe fondul unor sentimente mai vechi, a incercat (si a si reusit) sa puna bete in roate unui spectacol care a readus pe aceeasi scena, dupa aproape 25 de ani, pe Hrusca si Paunescu. Spectacolul a avut loc, dar cu cortina trasa in fata telespectatorilor, deoarece directorul TNB si-a facut de lucru si a blocat accesul televiziunii care trebuia sa filmeze evenimentul, desi preluarea concertului fusese discutata si stabilita la nivelul la care trebuia, adica intre agentul artistilor si televiziune. S-a bagat, cu alte cuvinte, ca musca in lapte, arogandu-si drepturi complet aiurea pe un eveniment pe care institutia sa doar il gazduia (in cadrul unui turneu amplu, de altfel), nu il organiza, gazduire pentru care se intelesese deja cu organizatorii. Oare mai este cineva in afara lui Caramitru care mai crede ca Nationalul a ramas o institutie publica de spectacole, de interes national, care promoveaza valori cultural-artistice autohtone si nu numai?