Romania a ajuns vedeta de televiziune, in roluri de batuta de soarta sau de personaj negativ. Cand posturile de televiziune nemtesti nu arata cersetorii de la coltul strazii (care pot fi si bulgari, nu conteaza, cersetori sa fie, ca Romania vine de la sine), sau copiii bolnavi, Romania apare cu lacrimile inundatiilor pe obraji. Sau, o alta ipostaza: Romania, facuta de cantec de spaniolii care ne trimiteau, prin versurile lor, inapoi, sa furam la noi in tara sau sa muncim aici, nu sa le luam lor painea de la gura. A fost de ajuns? Nu, europenii ne servesc dusuri reci si in ceea ce priveste integrarea. Ne pun la colt, ne dau termene si ne avertizeaza. Aveam si noi, parca, inghesuite intr-un sertar, niste drepturi incalcate… Ceva despre un tezaur, despre o insulita… si alte cateva asemenea „maruntisuri”, nici pomeneala. Pe de alta parte, avem si un minister, parca de Externe se numeste. Probabil ca ministerul in cauza a intrat si el la apa sau pune umarul, deocamdata, la remedierea inundatiilor care parca nu se mai termina. Restul problemelor, mai pe urma, ce-i atata graba? Si-apoi, pe cine mai intereseaza subiectele mentionate? Acum, Romania pozeaza, vinovata, in cazul prelatului injunghiat. Nu este un eveniment de trecut cu vederea. Asa ca stirea este exploatata la maxim. Cine a fost fratele Roger, cine este romanca ucigasa… absolut toate detaliile sunt puse pe tapet. Romania este, deci, din nou in atentia opiniei publice din intreaga lume. Dar intr-o lumina negativa. Una peste alta, vinovati-nevinovati, imaginea Romaniei este oarecum sifonata. Si nu din cauza romancei cu tulburari psihice, care l-a omorat pe fratele Roger. Nu, acest incident nu a facut decat sa atraga atentia asupra Romaniei, sa fie readusa in atentia opiniei publice toate „relele” de care se face vinovata tara noastra. Si, peste toate acestea, ma intreb: de imaginea Romaniei se ocupa cineva? Ne mai intereseaza, pe noi, romanii de rand, acest aspect? Sau lasam Romania sa se dea in stamba, sa joace un rol de oropsita a Europei, care se zbate intre inundatii si neputinta de a-si purta de grija? Ce-i drept, in toata povestea asta, ajuta al naibii de tare clasa politica, dar si reclama occidentala, care ne-a pus deja eticheta de „film de mana a doua sau chiar a treia, cu actori de calitate indoielnica, intr-o regie de prost gust… etc etc”. Senzatia este ca a devenit o adevarata arta ceea ce permitem sa ni se faca: sa fim pusi la colt, sa ne punem singuri la colt…