Nu ma pricep la fotbal, dar am totusi o echipa preferata. Se numeste Arsenal Londra. O urmaresc de vreo 25 de ani si ii admir spiritul. Adevaratele echipe, indiferent de jucatori, de antrenori sau de conducerea cluburilor, isi pastreaza trasaturile de caracter. Arsenal nu mi-a devenit draga prin victoriilor ei, ci in clipele pline de amaraciune ale infrangerilor. Indiferent cine i-au fost jucatorii, nu i-am admirat pentru tehnica perfecta, pentru viteza si inteligenta de joc, ci pentru spirit, acel vestit spirit englezesc. Oamenii aia nu se dau batuti pana in ultima clipa. Nu se tavalesc pe jos, ca niste fetite, ca sa cerseasca un fault. Nu trag de timp ca nesimtitii, nu triseaza, nu simuleaza lupta, ci lupta, din toate puterile, cu toata daruirea. Desigur, sunt profesionisti, sunt platiti foarte bine, dar tocmai aici e cuiul problemei. Sunt platiti foarte bine pentru ca merita.
Ma intrebam ce pastreaza acest spirit (pe care il generalizez), britanic, la o echipa cu antrenor francez, alcatuita din "stranieri"? Am realizat: spectatorii.
Spectatorii sunt cei care dicteaza si imprima caracterul si spiritul echipei. Ei hotarasc ce fel de fotbal vor sa vada, iar echipa lor fie se conformeaza, fie ii pierde. Ei platesc, canta si isi incurajeaza echipa, chiar daca ia bataie, pentru ca vor sa vada fotbal. Au pretentia la fotbal. Daca ar dori simulari, s-ar duce la teatru, daca ar vrea scandal, injuraturi si blaturi, s-ar duce la circ. Din acest motiv, jucatorii nu-si permit sa-l fugareasca si sa-l imbranceasca pe arbitru, chiar daca acesta greseste. Treaba lor e sa joace si cum mai joaca!
Ma gandesc, cu tristete, ca bolile fotbalului nostru pornesc de la spectatori. Nu-mi imaginez ca suporterii britanici sunt licentiati, au inteligenta superioara sau sunt niste lorzi. Dar au fost educati prin sport si au inventat fair-play-ul. Fair-play nu inseamna sa respecti regulamente si sa schimbi amabilitati cu adversarul. In primul rand, inseamna sa joci corect fata de spectatori, adica sa iti aperi sansele cinstit, din toate puterile. Suporterii englezi cer asta. Suporterii romani, nu prea. Ai nostri sunt niste smecherasi derbedei, care ziua dau sau iau o spaga, si ei, ca sa "rezolve", ca sa "aranjeze", incalca reguli si ii doare in cot de lege. Ce pretentii pot ei avea atunci cand pasesc pe un stadion? Ei vor ca echipa lor sa castige, nu conteaza cum. Prin blat, prin frauda, la masa verde, nu are importanta. Ei sunt cei care incurajeaza aroganta, prostia si mitocania patronilor de cluburi. Suporterii nostri ii gratuleaza pe jucatori atunci cand simuleaza, trag de timp, injura si fac scandal, pentru ca vor circ, nu fotbal.
Sper sa apuc ziua in care fanii isi vor fluiera jucatorii pentru ca trag de timp, faulteaza sau simuleaza. Ar fi un semn ca sistemul de valori e altul in Romania si am putea spera la o viata mai buna.