Zilele trecute, la Târgul de Carte „Gaudeamus“, Mircea Druc, cel dintâi premier al Republicii Moldova, le spune câtorva ziaristi: „Faceti-va unul dintre dumneavoastra presedinte si luati-ma consilier. Eu stiu cum ar trebui gândita situatia cu Republica Moldova“. N-am putea sa nu-l credem. çn 1990, dupa proclamarea noului stat la Chisinau, Druc spunea cam asa: „Nu va grabiti sa decretati solemn unirea. Faceti poduri cât mai multe peste Prut, impânziti Republica Moldova cu intreprinderi românesti si româno-basarabene, vindeti si cumparati unii de la altii si casatoriti-va copiii, tot asa de-o parte si de alta a Prutului. ßi veti vedea ce va iesi.“
Toate acestea ni le marturisea Mircea Druc la lansarea noii carti a sociologului si politologului Dan Dungaciu, „Moldova ante portas“, la Editura Tritonic. O carte care, si ea, enunta adevaruri pe cât de simple, pe atât de nestiute, pe cât de fundamentale, pe atât de neluate in seama. Dupa citirea cartii lui Dungaciu, multi dintre noi vor constata ca realitatile zilei de pe malul stâng al Prutului le sunt mai necunoscute decât ce se intâmpla in Irak sau in Venezuela. De parca n-am avea o istorie, o limba si o cultura comune, de parca n-am fi de acelasi neam si n-ar fi firesc sa fim, cumva, impreuna.
Celor ce soptesc, cu complicitate de asa-zisi initiati, ca unirea nu s-ar fi putut implini dupa 1990 din cauza ca, vezi Doamne! n-ar fi vrut americanii, Dan Dungaciu le serveste un contraargument zdrobitor: in vara lui 1991, Senatul american recomanda Administratiei „sa sprijine eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei de a negocia pasnic, daca o doreste, reunificarea Moldovei si Nordului Bucovinei cu România“.
Câti dintre români stiu de aceasta oportunitate pierduta? O stiu, au stiut-o chiar atunci, desigur, factorii de decizie de la Bucuresti, dar n-au folosit-o. Sau câti stiu ce insemnatate are recunoasterea internationala a Mitropoliei Basarabiei? O vizita a Patriarhului României in Basarabia istorica - scrie, in cartea sa, Dan Dungaciu, ar fi de rasunet, dar un asemenea gest se lasa asteptat. Noi oportunitati ofera acum previzibila aderare a României la UE, ca si propensiunea europeana a Chisinaului, care nu s-ar putea realiza decât intr-o axa Bruxelles-Bucuresti-Chisinau. Mai mult, un ziarist rus imi remarca, la aceeasi lansare de carte, ca pâna si in presa de la Moscova se vorbeste tot mai mult despre reintregirea României pâna la Nistru, urmând ca Transnistria sa-si hotarasca singura viitorul.
Multe adevaruri revelatorii (care n-ar trebui sa fie senzationale, ci in firea lucrurilor) se afla intre copertele cartii lui Dan Dungaciu. Care va fi tradusa si in engleza. ßi poate, cum sugera cineva, si in rusa.