Cutremurul din cea de-a doua zi de Craciun a venit, parca, sa ne sugereze (cu o hecatomba insumand peste 100.000 de morti) ca 2004 a fost un an al marilor seisme.
Cutremurul de pamant (urmat de unul, mai devastator, de ape) a fost printre primele cinci cataclisme de acest gen ale secolului, dar cu o magnitudine de 9,0 grade a fost mai putin puternic decat cel produs in Chile, in 1960 (9,6 grade). E adevarat, cutremurul asiatic a si deplasat axa Pamantului cu cativa centimetri, dar savantii ne invata ca aceasta axa se schimba in mod natural cu cateva zeci de metri in fiecare an. Modificarile planetei de pe urma sinistrului sunt si ele confirmate, dar nu sunt vizibile pe hartile geografice, ci numai, eventual, pe hartile rutiere.
26 decembrie a fost asadar cea mai ucigatoare zi a anului. Consolarea (daca putem vorbi de asa ceva) este ca acest eveniment tragic nu a fost produs de oameni. Ultimele 12 luni au inregistrat vreo suta de tsunami geopolitice, devastatoare pe loc, dar si in timp. Doua spectaculoase atentate teroriste au lovit Europa occidentala si intinderile Asiei - Madrid si Beslan -, pecetluind adevarul ca pericolul terorismului este unul global, si nici un petic de pe scoarta Pamantului nu se poate simti in siguranta. In acest context sumbru se inscriu evolutiile sangeroase din Irak si Afganistan, peste care plutesc inca nestingherite stafia lui bin Laden si silueta reprezentantului sau desemnat in Irak, Al-Zarkawi.
Peisajul planetar nu este totusi intunecat in totalitate, daca ne gandim fie si numai la faptul ca unul dintre conflictele cele mai indelungate ale prezentului, cel israeliano-palestinian, indreptateste sperante tot mai distincte. Un cutremur salutar se produce sub ochii nostri in Ucraina, un mare stat european aflat, la un moment dat, in pragul razboiului civil sau al scindarii. In aceasta tara, pana nu de mult unul dintre bastioanele fortelor imperiale de Rasarit, democratia a inregistrat un progres surprinzator - chiar daca este prea devreme ca sa-l consideram ireversibil. “Revolutia portocalie“ este acum avuta in vedere de observatori si in Belarus, care a ramas, alaturi de Transnistria, ultima reduta a bolsevismului leninisto-stalinist.
Un mic tsunami democratic s-a produs si in Romania, in anul care se incheie. Din urnele electorale ale lui 2004 a iesit un nou raport de forte politice, atat de complex si de incert, incat parca e greu de spus cine e, de fapt, Puterea si cine Opozitia. Incertitudinea obliga insa acum la cautarea echilibrului; confruntarea intre protagonisti obliga la coabitare; interesul national comun, al integrarii europene, obliga la consens, chiar daca nu a putut determina constituirea unui Guvern de larga participare.
Daca seismul din Asia nu a clintit vizibil axa Terrei, nici mutatiile postelectorale din Romania nu au de ce sa perturbe traiectoria drumului nostru catre normalitate si o viata mai buna.