Suceala romaneasca e una dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai tare si mai tare si multumesc tuturor acelora care o scalda din lac in put atunci cand nu le convine ca i-a "aflat" lumea ca umbla cu "vopseli" politice. Totodata, atunci cand ceva nu convine unuia sau altuia, intervin in ordine dezordonata urmatoarele reactii: telefoane, intrebari, negari, speculatii ale celor mai mici greseli. Scapa insa din vedere urmatorul lucru: a gresi e omeneste, dar e misto de speculat, e super-tare, apoi... nu mai minte lumea cu... pixul, pentru a da peste cap calculele "nevinovate" ale politicienilor nostri. Dupa o bulversare si o zapacenie de nedescris... ce credeti ca va concluziona "inculpatul" (eu sau altul) de a avut mancarici la pix (indiferent cine a provocat "mancarimea")? Ca e "misto" politica. E amuzanta. E savuroasa atunci cand vezi oameni mari ca se "sugruma" de emotie si stres, cu intrebarea in minte: "Ce stie? De unde stie? Dar oare X sau Y ce cred?". Punct si de la capat. Ca sa nu se mai streseze lumea si fiindca nu in fiecare zi se afla nimicuri pe care ei le cred lucruri mari (domnilor, deci nici macar nu sunt un capat de tara micile voastre aranjamente!), se ia o pauza. De cateva zile, luni sau... poate doar ore. Bun. Si acum revenind la lucruri serioase: cata lume (buna, preocupata sa-si aranjeze scaune) stie ca profesorii acestei tari fierb pentru ca in campania electorala Traian Basescu le-a promis bani mai multi? Cine stie ca oamenii acestia, in fata carora elevii au inceput sa-si arate dosurile, fac planuri legate de un nou contract colectiv de munca in care sa fie inclusa promisa marire? Cine chiar vrea sa afle, se poate deplasa pana la Eforie... Alta chestie importanta: bietii profesori (unii, cei filmati cu telefoanele mobile si apoi aratati la tv) sunt umiliti aproape zilnic de loaze ale unor parinti cu bani. Dar, pe de alta parte, aceeasi "bieti profesori" si-o fac cu mana lor pentru ca au uitat sa fie cu adevarat profesori. Traiasca meditatia! Traiasca banul si functia aleasa! Si mai traiasca si felul obscen in care nu recunoastem realitatile din jurul nostru, preocupati fiind de nimicuri..., dupa cum le spuneam mult mai sus, ale unor oameni mari. Si noi jucam, si eu, si tu, si altii, in sceneta unora, altora...