Noul An? Cica prilej de sarbatoare, de urari si bilanturi, de planuri pentru un an mai bun si mai implinit, cu realizari care sa le intreaca pe cele din anii precedenti. An de an speram la un mai bine general. Si, ca la fiecare sarbatoare, oamenii dau toti banii pe tinute costisitoare, mancaruri pentru o luna, concedii in zapada si alte delicatesuri. Nu pot sa inteleg insa, daca tot am ajuns la acest capitol, toata goana asta de a face atatea pentru aceasta noapte. De ce sa sarbatorim trecerea in noul an? Sau, mai precis, ce anume sarbatorim de fapt? Ca am imbatranit cu inca o unitate? Ca ne apropiem de moarte cu inca un an? Este putin bolnava setea aproape obsesiva a omului de a incerca sa suplineasca tristetea si nostalgia de pe talerul Revelionului cu bucurii fortate, cu purtari si sentimente exagerate. Ne ghidam probabil instinctiv dupa principiul ca viata este prea scurta ca sa mai pierdem timpul cu lamentari inutile si poate ca de aceea facem, inconstient, atata caz din orice prilej de a sarbatori si a ne exagera trairile. Dar.. sa nu fiu rautacioasa! Totusi, traim in societate si ne ghidam dupa instinctul de turma. Ce fac ceilalti, facem si noi, implicit eu. Deci .. evident ca si eu o sa ma "bucur" alaturi de toata lumea in prima secunda a lui 2006. Si pentru ca nisipul clepsidrei va marca imediat trecerea dintre ani, va urez un an nou mai "realizat" decat 2005, plin de bune si rele ca oricare altul, dar va doresc sa fiti mai puternici sa il treceti cu bine. Si sper ca fiecare dintre noi sa gaseasca in fiecare clipa, fie ea buna sau rea, cate un motiv de bucurie. Bucuria de a fi alaturi de cei dragi, puterea de a ne bucura de lucrurile care sunt durabile si conteaza cu adevarat. Doar asa ne vom simti impliniti si fericiti! La multi ani, 2006! Si la multi ani ... dupa 2006!