Continua tragi-comedia unei Aliante care a murit de mult. Continua si lupta premier-presedinte si sunt mai mult decat convinsa ca cetateanul de rand - cu totii ne identificam in aceasta categorie, mai putin... "alesii" nostri - nu a votat pentru asa ceva. Va mai aduceti aminte de bucuria din 2004, de dupa vot? Cum am putea ierta acum nesimtirea multelor intamplari care nu au legatura cu agenda noastra, a cetatenilor? Dupa amagitorul 2004, este aproape neverosimil sondajul care imi spune ca PD-ul este in fruntea listei. Sau ca PNL are 14%. Sau ca PSD - caruia nu i-am uitat dezastrul 2000-2004, are peste 20%. Nu ar merita nici unul dintre aceste partide intentia de vot. Numai ca romanul a votat alternativa. Mai exact, a votat alternativa unui rau mai mic decat un rau mai mare. Acum, pe de alta parte, sondajul care arata PD-ul in top nu poate fi gresit, atata vreme cat premierul, parca in ton cu porecla "Razgandeanu", a revenit, din nou, asupra unei decizii. Nu pot fi de acord nici cu preamarirea PD-ului, cu intentia acestui partid de a fi asemenea partidului-stat PSD, dar nici nu pot privi cu ochi buni premierul (identificat cu PNL) care azi spune alba, iar maine neagra sau gri. Suntem departe de limpezirea scenei politice, nu avem inca si nici nu vom avea, multa vreme de acum incolo - nici macar dupa adoptarea votului uninominal - o clasa politica model. Nu putem avea, pentru ca ne-am complacut prea mult in ideea ca nu putem schimba nimic si ca viata merge inainte cu partidele X, Y, Z si oamenii partidelor. Oamenii partidelor - adica vesnicii candidati, din cand in cand cu mici variatiuni, pentru o asa-zisa reimprospatare a imaginii. Dar nu-i problema, si cei tineri preiau din mers metehnele abonatilor. Putini sunt cei care raman neatinsi de politica mioritica deja consacrata. Mona Musca a fost, pana la momentul adevarului (sau al sacrificiului de la Cotroceni), politicianul-model. Trecutul s-a intors impotriva ei ca un bumerang. Nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul Ion Iliescu. Si-atunci, daca dreptatea si colaborarea cu fosta Securitate au masuri diferite, de ce am spera prea curand intr-o clasa politica normala si o manifestare politica fireasca? In 2008 vom ajunge sa-l votam pe X ca sa nu iasa Y. Nu vom vota cu X pentru ca e solutia ideala, ci pentru ca Y este raul absolut. Vom avea alesi nu de voie, ci de nevoie.