Fara indoiala, o uriasa emotie publica a produs si la noi, ca peste tot in tara, drama oamenilor loviti de recentele inundatii. Si la noi, ca in toata tara, au aparut colecte de bunuri, s-au deschis conturi bancare pentru cei care au dorit sa dea cite ceva pentru sarmanii oameni aflati la greu. Pina aici, nimic neobisnuit, solidaritatea umana cu cei aflati in suferinta a functionat, cum e si firesc. Alta este insa problema: o buna parte a acestor colecte nu li se poate lua urma si chiar se poate transforma in sursa de venit pentru intreprinzatori dispusi sa profite de nenorocirea altora.
Daca la colectarea de alimente si haine se mai poate urmari cite ceva, in sensul ca se incarca bunurile intr-un mijloc de transport iar apoi sint distribuite la cei aflati in zonele afectate, ei bine, la bani chestiunea nu mai este deloc simpla. Societati comerciale, politicieni sau fundatii au facut publice conturi in care se pot transfera donatiile. Pe linga faptul ca, in conformitate cu legea, o societate comerciala nu poate aduna bani, urma acestora poate fi foarte usor pierduta, adica patronul si-i poate insusi fara probleme, platind eventual si impozit. La conturile deschise de politicieni sau persoane fizice, cu scopul declarat de a-i ajuta pe sinistrati, lucrurile sint chiar mai simple: ei pot lua pur si simplu banii adunati fara sa dea socoteala nimanui despre cum i-au cheltuit. Prin asta nu fac altceva decit sa invoc o posibilitate teoretica, inca mai cred ca politicienii botosaneni nu s-ar preta la asa ceva.
Pina si finantistii au adunat, de buna credinta, o suma consistenta la care au contribuit cu totii. Nu o sa mergem cu banuiala pina acolo incit sa ne inchipuim ca pe vreunul dintre ei l-ar fi batut gindul sa isi insuseasca din acesti bani. In schimb, suma respectiva o vor vira la un cont central, la Bucuresti. De acolo inainte, ce se mai petrece cu banii, nimeni nu stie.
Suspiciunea despre ceea ce se petrece cu banii destinati sinistratilor pleaca de la exemplele concrete petrecute cu ajutoarele trimise din strainatate, in urma cu citiva ani, spitalelor. Care ajutoare erau frecvent devalizate de cei care le receptionau. Traind in Romania, asemenea lucruri sint, fara indoiala, posibile.
De mirare este permisivitatea cu care guvernul lasa haosul sa se petreaca si la stringerea de ajutoare. In mod normal, chiar organele de control fiscal ar trebui sa se mobilizeze pentru a vedea ce se petrec cu donatiile, unde ajung banii si pe ce considerente.
Abia atunci am fi cu totii mai linistiti si cu constiinta datoriei implinite pina la capat. Dam bani, ajutam, dar vrem sa stim sigur ca ajung la cei care au cu adevarat nevoie.