A fost odata un sport prin care Romania avea la picioare intreaga lume. Se numea gimnastica, iar reprezentantele lui Nadia Comaneci, Ecaterina Szabo, Daniela Silivasi, Simona Aminar, Corina Ungureanu, Maria Olaru sau Andreea Raducan erau iubite si apreciate pe orice meridian al globului. In acea perioada prin acele fete i-am facut pe americani, rusi si chinezi sa se uite la noi cu respect. Tot in acele vremuri, timp de citeva decenii, doi antrenori, Belu si Bitang, au indurat toate mizeriile, raminind pe baricade si transformind in bulgari de aur orice copila care trecea pragul salii lor. Toate acestea s-au intimplat pina in 2005, cind am taiat gaina care facea ouale de aur pentru a ne imbogati peste noapte. Am inceput sa-i purtam pe Belu si Bitang prin tribunale, sa-i acuzam de toate mizeriile posibile, sa-i transformam in cei mai mari corupti ai Romaniei, sa le oferim salarii de rusine, dar sa le cerem sa ramina linga echipa feminina de gimnastica chiar daca, de exemplu, chinezii i-ar fi ingropat in dolari doar pentru citeva sfaturi.
Nici macar nu i-am crezut atunci cind sustineau ca fetele pe care le antreneaza la lotul nu mai au foamea de performanta a Andrei Raducan sau a Simonei Aminar si ca prefera sa duca o viata specifica virstei lor si nicidecum una cazona impusa de sportul de performanta. De la aceasta nepasare si pina la rezilierea contractelor celor antrenori si desfiintarea lotului de gimnastica nu a mai fost decit un pas. Si astfel, Romania nu a aliniat o echipa la Mondialele feminine de gimnastica de la Melbourne, ci doar doua sportive. Fara Belu si Bitang, dar cu doua gimnaste care asta vara faceau echilibristica prin baruri si discoteci, Ponor si Leonida - care la Nationalele Romaniei au fost invinse categoric de junioara Stana Izbasa, Romania a reusit contraperformanta de a cuceri doar o medalie de bronz la birna. Noroc de baieti care au salvat onoarea Romaniei prin cele trei medalii cistigate de ei.
Ca si in fotbal, toate aceste contraperformate au o cauza comuna, clanul aflat la conducerea Federatiei de ani buni si care s-a adapat cu succesele gimnasticii dezicindu-se imediat de Belu si Bitang cind acestia au devenit incomozi. Gheorghe Vieru, un fel de Mircea Sandu, va fi concurat la alegerile federale din aceasta luna de "stapinul absolut al calului cu minere ", Marius Urzica, unul din liderii Generatiei de Aur a gimnasticii romanesti. E greu pentru Marius Urzica sa invinga sistemul creat de Vieru, dar este nevoit sa incerce, deoarece el reprezinta o ultima sansa de a reinnoda finalul fericit al povestii gimnasticii romanesti.