Pentru ce atat chin si zbucium? Oare se merita? Acestea sunt doar doua dintre intrebarile pe care si le pun parintii care au avut ghinionul de a se procopsi cu niste odrasle pe care ar vrea acum sa nu mai le vada in fata ochilor. Nu imi pot inchipui ce este in sufletul bietilor oameni, care au aflat ca proprii copii nu au mai dat pe la scoala cu lunile, desi aveau convingerea ca invataceii sunt bine mersi la cursuri.

Este evident ca nu mai putem vorbi de cateva cazuri izolate, ci de un intreg fenomen, care tinde sa afecteze o buna parte din actuala generatie de adolescenti. Teorii sunt multe si desi ele au fost trambitate de nenumarate ori de tot soiul de specialisti in pedagogie, s-a dovedit pana la urma ca ei nu detin si formulele prin care acest teribilism in masa cum l-au numit unii sa poata fi macar limitat, pentru ca de eliminat nici nu poate fi vorba.

Componenta sociala este un factor extrem de important, grosul adolescentilor care aleg calea drogurilor sau a gastilor de cartier fiind influentat de starea materiala precara, dar acest aspect nu este definitoriu pentru ceea ce se intampla. Tinerii au scapat pur si simplu de sub control. Se injunghie intre ei pentru ca nu s-au salutat la cursuri sau, mai rau, isi hacuiesc parintii pentru ca nu au fost multumiti de banii de buzunar primiti. Nu mai spun ca multe dintre cazurile astea se petrec in familii organizate, unde copiii se afla constant sub supravegherea parintilor. Toate aceste date nu fac decat sa adanceasca confuzia, pentru ca la ce te mai poti astepta de la adolescentii care provin din familii dezorganizate cand cei care au avut la dispozitie totul se dedau la astfel de acte?

Cat despre sistemul educational... Am vazut cu totii profesori plesniti peste fata de elevi, dar care inchid ochii amagindu-se cu gandul ca traiesc doar un incident izolat. Am vazut de asemenea profesori care si-a facut o afacere scriind carti pe care elevii trebuie sa le cumpere pentru a trece examenul. Ce nu am vazut este macar o idee coerenta despre o alternativa viabila la cocktailul care a indobitocit tineretul: internet, telefoane mobile din care emana izuri maneliste si cluburi de noapte. Asa se naste o noua generatie de tampiti, care cred ca pot emite pretentii doar pentru ca au o diploma. Incapabili sa inteleaga un lucru pe care il explici de 10 ori, fara cultura generala si experienta.

Pe noi, restul lumii, ne paste un mare pericol, iar daca nu vom actiona cat mai curand vom ramane cu doar doua solutii. Sa devenim o minoritate sau sa ne tampim, ca sa intram in randul oamenilor.