Moshemordechai.ro: Prea mult!

Nu frecventez ceea ce numim "televiziuni generaliste". Ceea ce se livreaza acolo sub pretextul divertismentului este (pentru mine cel putin) insuportabil. Nu reusesc sa ma las sedus de grohaiturile care vor sa treaca drept umor, nici de pseudo- reality-show-urile in care sunt invitat sa asist la prezumtive "drame" - de fapt mizerabile afundari in dejectiile din subsolul periferiei societatii. "Concursurile de descoperit talente" ma intereseaza si mai putin, iar "talk-show-urile" specializate pe ceea ce se inchipuie a fi "mondenul" nu ma intereseaza absolut deloc - de ce m-ar interesa sa vad neantul cum vomita?
Cred ca am definit destul de clar raporturile mele cu tot ceea ce constituie materie de rating pentru televiziunile noastre si motiv de amenda pentru CNA. De ceva vreme, zapand, am fost nevoit sa constat ca grotescul si-a inventat, mai nou, o sub-categorie pur si simplu odioasa. Ca sa ne intelegem, pana acum era o chestiune de prost gust si atat. Tot balciul ala de mahalagii scurgandu-se pe televizor in cautarea notorietatii, lazarusi, nikite si tot felul de alte fapturi de aceeasi anvergura intelectuala, imi provoca sila, dar macar aia pot fi suspectati de un anume discernamant, asa ca era treaba lor si a televiziunilor care ii chemau daca gaseau potrivit sa isi toarne zoaie in cap in direct. Repet, nu frecventez televiziunile alea, iar ciocnirea cu ei, la zapat, ma lovea doar cu o trecatoare sila.
Acum lucrurile par sa o fi luat razna rau de tot. Noua victima, noua "vedeta" a tipului asta de "divertisment" e o faptura care in mod limpede nu poate fi suspectata de discernamant. Ioana Tufar - asta e numele fiintei- isi imagineaza, in ratacirea perpetuua care e existenta ei, ca a devenit un fel de vedeta. Iar unii gasesc potrivit sa fabrice un fel de divertisment din expunerea intru batojocura a fapturii. Fiinta se zbate in incurie, fizica si morala, vanzandu-si chintalele slinoase si saracia mintii pentru o notorietate care nu are cum ii face bine. Si duzini de personaje bizare gasesc ca din expunerea, ca la balci, a abominatiei se pot face parale, se poate face rating.
Scuza "asta vrea publicul" nu mai e acceptabila. In primul rand pentru ca nu publicul "vrea asta", ci o categorie de oameni pentru care descoperirea unei promiscuitati mai dramatice decat a lor insisi e motiv de nadejde, pretext pentru de doi bani speranta, impachetata in grohait gros si hahait cretin. Aduce un astfel de circ audienta? Cum arata atunci companiile care ar vrea sa valorifice acea audienta, cumparand publicitate in cadrul unor asemenea desfasurari? Care sunt companiile care vor sa-si vanda marfa in acest fel, declarand astfel explicit ca isi recruteaza consumatorii dintre imbecili, urangutani si viermi?