Moshemordechai.ro: Coplata, painea si FMI

Relatia noastra cu FMI e una destul de complicata, care atarna mult dincolo de gardul logicii curente. Avem nevoie de FMI pentru ca de la aceasta institutie ne putem imprumuta. Ca sa ne putem imprumuta de la FMI trebuie sa facem ceea ce ne cere FMI. Pentru a face ceea ce ne cere FMI avem nevoie de bani pe care ii imprumutam de la FMI. Ne aflam, cu alte cuvinte, in situatia deloc simpatica a pacientului-cobai care participa la tot felul de ciudate experimente si care nu are nicio speranta ca aceste "tratamente" experimentale il pot vindeca, ba mai mult, trebuie sa si plateasca pentru a fi cobai. Companiile farmaceutice macar isi platesc ele cobaii.
Dincolo de prea putin inselatoarea aparenta de institutie de asistenta financiara globala, Fondul Monetar International reprezinta o foarte puternica si eficienta agentie de lobby. Poate nici macar termenul de lobby nu e cel mai potrivit cata vreme interventiile fondului apeleaza la un tip de persuasiune extrem de putin seducator, deloc agreabil, bazat pe presiuni, sub constanta amenintare a unor sanctiuni informulabile. Exercitiul fondului are intotdeauna in spate interese clare. Daca solicita privatizarea unei anumite companii, in spate exista corporatia interesata de preluarea acelei companii; daca cere inchiderea unor industrii, in spate exista colosul care e jenat de concurenta si care are nevoie de un acces mai lejer pe piata. Dincolo de asta exista experimentele ideologice. Intotdeauna exista cate un cretin, care trece drept eminenta cenusie, care tocmai a secretat o noua teorie economica si are nevoie de cobai pentru teste.
De ce, de atatia ani, guvernele care s-au succedat au intrat in hora cu zurbagiul? Pentru ca guvernele astea sunt alcatuite din politicieni, iar astia sunt convinsi ca facand pe plac, pe cat posibil, agentilor FMI, castiga bunavointa stapanilor care i-au trimis pe acestia si isi pot astfel asigura un iluzoriu suport. Iluzoriu pentru ca istoria celor 20 de ani ne arata cat de bine au ajuns toti cei intrati in aceasta hora.
Acum e randul lui Victor Ponta sa se prinda in perinita. Premierul anunta, jubiland, ca s-a cazut de acord cu FMI ca pentru nou introdusul sistem al coplatii in sanatate, valoarea sa nu depaseasca suma de 10 lei. Ponta e fericit, satisfacut, mandru ca a impuscat musca in pleoapa la aceasta negociere. Doar 10 lei! O suma aproape modica, nesemnificativa, ar trebui sa spunem. Suma, de fapt, nu conteaza. Valoarea ei este azi de 10 lei. Maine poate deveni 100, poimaine 500 sau 5000. Ceea ce conteaza este ca principiul coplatii a fost introdus! Iar asta nu e in regula. Pentru ca intr-o logica a bunului simt e greu de explicat ce fel mai functioneaza calitatea de asigurat al sistemului de asigurari de sanatate. Cand te joci cu FMI logica si bunul simt sunt rapid evacuate.
Tot cei de la FMI atrag atentia ca nu ar trebui sa existe diferente intre spitalele private si cele de stat. Si nu va inchipuiti ca spunand asta se refera la cantitatea de apret din cearceafuri, ci foarte precis la finantare. Cu alte cuvinte absolut toti asiguratii sistemului de stat, toti contribuabilii la bugetul de stat vor trebui sa subventioneze accesul la serviciile de sanatate al catorva alesi si mai ales sa contribuie la bunastarea afaceristilor din domeniul sanatatii.
Ministrul agriculturii, Daniel Constantin, si-a exprimat in repetate randuri dorinta de a reduce TVA la produsele de baza, intr-o prima faza la paine, sperandu-se astfel intr-o usoara ieftinire a painii. Nu se poate! s-a strigat. Nu ne lasa FMI! Ce rahat de tara e asta in care pana si painea ne-o dijmuieste tot FMI? Ceausescu era jigodie ca o dadea pe cartela, dar cand iti face FMI portie e de bine, nu?