Cativa smecheri care au adunat cateva miliarde de lei le-au investit in cumpararea a sute de hectare de teren, mai ales in sudul judetului, gandind ca de la cinci milioane, cat a costat hectarul in urma cu patru-cinci ani, va ajunge azi la vanzare la 1.400 de euro/ha.
De cativa ani, sudul judetului Dolj a fost impanzit de tot felul de samsari de pamanturi care cumparau tot felul de terenuri mai ales dintre cele slab fertile, de care taranii oricum voiau sa scape, pentru ca nu puteau cultiva nimic. Pe langa acestia, unii proprietari pusi in imposibilitatea de a-si munci singuri bucata retrocedata au vandut-o ramanand in cele mai multe cazuri zilieri pe fostele lor pamanturi.
Lupul paznic la oi
Aplicarea proasta a legilor succesive de retrocedare, care a faramitat pana la absurd terenurile, a facut ca in cativa ani micii proprietari sa intre in faliment si sa-si vanda terenul primului venit care le-a oferit cat nu obtineau ei in cativa ani pe bucata de teren. La toate nenorocirile proprietarilor care aveau ca unica sursa de venit pamantul au contribuit si pseudoarendasii, aparuti precum ciupercile dupa ploaie dintre fostii specialisti ai CAP-urilor, ramasi o data cu desfiintarea institutiei fara slujbe si fara perspectiva de a-si gasi una rezonabila. Au convins repede taranii ca ei sunt cei care pot sa scoata profit din pamant si au adunat cateva zeci de hectare, pentru care au incheiat doar intelegeri verbale, uitand cativa ani ca toamna sa faca platile catre proprietari. Nici arendasii care au incheiat contracte autentice de arenda nu le-au respectat, gasind de fiecare data motive sa nu plateasca arenda la timp sau deloc. Intr-o asemenea situatie proprietarii batrani au fost tentati de pretul oferit de arendasi pentru cumpararea pamantului, pret care le asigura macar o inmormantare onorabila. Incet, incet, si altii au descoperit ca pamantul poate fi o investitie al carei pret creste aproape fara sa faci nimic si atunci a inceput marea vanatoare de terenuri.
Samsarii de pamant
Italienii si arabii au fost primii care si-au angajat samsari sau au platit comision pentru fiecare hectar de teren scos la vanzare. In mai multe comune, persoanele de contact ale acestora au fost angajatii primariilor care dispuneau si de lista batranilor proprietari si se ocupau si de convingerea lor, speriindu-i in unele cazuri cu impozitele.
Intr-o comuna este suficient sa se duca vestea ca unul cumpara pentru un italian pamant, ca nevoiasii, care nu aveau bani sa-si munceasca pamantul, se si infiintau la poarta samsarului sa-i dea bucata lor de teren pe un pret mic, dar sigur care-i oferea un pic de bunastare chiar daca doar pentru cateva zile. La Bistret, primarul Constantin Raicea spune ca un italian a cumparat cateva sute de hectare care se afla acum sub apele Dunarii revarsate, iar alt domn Roman a cumparat 700 de hectare in balta si altele pe dealurile fertile din jur. "La noi a cumparat un italian printr-un om din sat cateva sute de hectare de sub balta Dunarii, pamanturi pe care n-a crescut niciodata decat stufaris. A cumparat si unul Roman vreo 700 de hectare, dar nici unul nu le-a muncit niciodata. De trei-patru ani cumpara unii pamant, dar nu le da nimeni mii de euro pe ele", a spus primarul Raicea.
Cumpara ieftin si vand scump
Terenurile nefertile au fost primele care s-au vandut, chit ca oamenii nu intelegeau de ce cumpara italianul ceva care n-a produs nimic. Daca samsarul era din primarie, se ingrijea ca in mai toate cazurile de vanzare-cumparare sa fie respectata Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor si care obliga proprietarul sa vanda dupa ce vecinii si arendasul, acolo unde era cazul, isi exprimau dreptul de preemptiune.
In cativa ani, omul din spatele samsarului a adunat cateva sute de hectare, uneori chiar 1.400, pe care acum le-a scos la vanzare cu pretul de 1.400-1.700 de euro hectarul. Cumparatorii nu se inghesuie, pentru ca baietii destepti care au avut din timp informatiile de la Bruxelles, conform carora vor veni milioane de euro pentru proiecte derulate in agricultura, si-au cumparat o suta-doua de hectare necesare pentru una, doua exploatatii agricole si sunt deja in asteptare cu proiectele, care vor fi eligibile.
Pana la 1 ianuarie 2007, toate cumpararile de terenuri se faceau doar intre cetatenii romani care in multe cazuri erau paravane pentru cei straini carora legea le interzicea sa detina pamant. Dupa aderare, multe tranzactii cu pamant au fost facute, dupa surse autorizate, in favoarea cetatenilor straini. Din pacate, in prezent nici o institutie a statului din Dolj nu stie cat din pamantul judetului apartine romanilor si cat strainilor, fapt pentru care putem spune: "Nu ne vindem tara, dar o dam hectar cu hectar".