Cronica Romana informeaza : Starea reala a sectorului bancar (II) (Autor : Redactia Economica )
Redactia Economica continua sa studieze rezultatele testelor de stres organizate de Autoritatea Bancara Europeana pentru a releva starea de fapt a sistemului bancar european si a arata magnitudinea indatorarii guvernului Boc fata de bancile europene. Este important de inteles de ce actuala guvernare utilizeaza pe larg optiunea de finantare prin intermediul pietei interbancare si nu depune eforturi suficiente pentru a atrage fondurile europene nerambursabile sau credite din partea Comisiei Europene. Spre deosebire de FMI sau Comisia Europeana, bancile private nu impun conditii asociate finantarii, insa dobanda ceruta este substantial mai mare. Totodata, vanzarea de obligatiuni catre bancile private nu este foarte vizibila pentru public si nu are consecinte negative in planul imaginii publice. Spre deosebire de fondurile europene sau de banii atrasi de la FMI sau CE, banii atrasi de la banci pot fi utilizati in mod discretionar ceea ce deschide ample posibi¬litati in domeniul deturnarii de fonduri. Magnitudinea imprumuturilor contractate de statul roman de la bancile private europene este prezentata in Tabelul 2.

Tabelul 2. Investitiile bancilor europene in obligatiunile de stat emise de Guvernul Romaniei

Este interesant ca datoria statului Roman fata de bancile private europene este comparabila cu datoria fata de Fondul Monetar International si Comisia Europeana. Datoria totala fata de banci europene se ridica la 15,595 miliarde de Euro. Si-a asumat cineva responsabilitatea politica pentru aceasta datorie? Pe ce s-au dus acesti bani? Cine va plati aceste datorii? Din ce bani?
Statul reuseste sa se indatoreze foarte bine pe termen scurt, dar se vede clar ca nimeni nu are incredere sa crediteze Romania pe termen lung. Investitii strategice, programe de reindustrializare sau programe de relansare a agriculturii nu se pot realiza avand finantari cu scadente atat de scurte. De fapt, clasificarea datoriei fata de banci dupa criteriul scadentei arata clar ca statul nici nu are interes sa obtina scadente mai lungi, fiind mult mai interesat de "injectii financiare" care ii permit sa peti¬ceasca bu¬getul din trei in trei luni sau din an in an.
Guvernul Boc se joaca cu focul, fiind nevoit sa "rostogoleasca" (refinanteze) o data la trei luni o datorie de aproximativ 4 miliarde de Euro. In aceste conditii orice dezechilibrare a pietei datoriilor suverane va ge¬nera severe probleme de cash-flow pentru autoritatile statului. Mai grav decat atat, inca 6,2 miliarde vor trebui "rostogolite" o data pe an. Se poate spune cu certitudine ca functionarea statului roman depinde de dorinta si abilitatea Erste Bank, Societe Generale, Unicredit si a unui grup de banci grecesti de a refinanta periodic datoriile asumate de guvern. Romania, spre deosebire de Grecia, nu beneficiaza de serviciile sau sprijinul unui sector bancar detinut de capitalul autohton, fiind total dependenta de bancile straine. O buna parte dintre bancile care finanteaza guvernul Boc sunt foarte vulnerabile la criza datoriilor suverane: EFG a picat testul de stres, toate bancile grecesti sunt afectate de criza din Grecia, Unicredit are o expunere extraordinara fata de Italia, care a devenit noul focar de instabilitate economica, iar Erste este vulnerabila in primul rand din cauza expune¬rii excesive la sectorul privat din Sud-Estul Europei. Romania se poate confrunta cu dificultati de finantare chiar si fara o cadere generalizata a sectorului bancar european, cadere care oricum va avea loc.
Asa-zisa "rezolvare a problemei Greciei" despre care se tot vorbeste acum, de fapt, nu este decat un mic plasture aplicat pe o rana mortala. Nici Grecia, nici Italia, nici Portugalia sau Spania nu pot avea crestere economica suficienta pentru a plati datoriile mai vechi si cu atat mai mult nu exista posibilitate matematica pentru plata datoriilor noi. Politicienii europeni au castigat timp, dar nu au facut altceva decat sa-i inmaneze contribuabilului german nota de plata pentru cheltuielile (trecute si viitoare) ale periferiei europene. Din pacate pentru sistemul bancar european care este beneficiarul acestui aranjament profund inechitabil, contribuabilul german nu are cum sa suporte un asemenea cost pentru mentinerea iluziei unei Europe unite. In locul organizarii unui faliment controlat al Greciei si al unor banci europene, Barosso, Sarkozy si Merkel au preferat sa prelungeasca agonia care se va sfarsi in mod inevitabil cu un faliment necontrolat al Greciei (Italiei, Spaniei etc.) si al intregului sector bancar european. Felul in care va arata sectorul financiar-bancar european si romanesc dupa acest faliment generalizat va fi descris in editorialul de maine.