Francizele pot conduce si la esecuri, in ciuda faptului ca sunt niste afaceri la cheie a caror sanse de reusita sunt teoretic foarte apropiate de 100%. Potrivit studiilor analistilor economici potentialul francizat trebuie sa fie atent la diferitele riscuri de esec, pentru a putea lua cea mai buna decizie in alegerea unui francizor cu care sa inceapa colaborarea. In acest context, demne de mentionat sunt si cele mai frecvente cauze ale esecului francizorilor. Printre acestea se numara si insuficienta testare a francizelor pe piata.
Astfel, una dintre cele mai importante cauze de esec este testarea insuficienta a unitatii pilot. Fiind vorba de un nou concept in ceea ce priveste o afacere exista riscul ca francizorul sa nu fi testat sistemul sau suficient de bine. In acest context este posibil ca acesta sa nu isi fi demonstrat viabilitatea pe piata. De regula este dificil de determinat ce reprezinta o testare suficienta a afacerii-pilot, succesul francizei putandu-se datora uneori unor conditii specifice doar anumitor zone, astfel ca reusita este conditionata de existenta factorilor specifici doar zonelor respective. In aceste conditii, translatarea afacerii intr-o alta zona care nu este guvernata de aceiasi factori ca si cea unde conceptual a fost implementat pentru prima data, poate avea toate sansele sa se transforme intr-un esec total. In situatia in care reusita francizei nu este legata de anumiti factori locali, cel mai oportun ar fi ca testarea sa aiba loc pe o perioada suficient de lunga, adica atat cat este necesar pentru a se dovedi viabilitatea sistemului in perioade mai lungi de timp si eventual in locatii diferite, tinandu-se cont de conditiile pietei. In aceasta ecuatie, francizorul trebuie sa se asigure ca a luat in consideratie factorii sezonieri si a rezolvat problemele legate de acestia, astfel ca afacerea sa functioneze indiferent de existenta unor variatii sezoniere a ritmului vanzarilor. In literatura de specialitate se precizeaza ca noul francizor poate avea nevoie si de doi ani pentru a dezvolta sistemul sau pana la stadiul in care este gata sa fie francizat. De asemenea, deosebit de important este ca viitorul francizor sa se asigure ca testarea s-a facut complet si in detaliu. In conditia in care piata releva un interes crescut fata de francize, sporesc si sansele sa apara tot mai multe francize care nu au fost testate suficient. O alta cauza a esecurilor in afacerile de tip franciza este si selectarea defectuoasa a francizatilor. In primele zile ale unei francize multi francizori au tendinta de a accepta francizati care nu sunt potriviti pentru o astfel de afacere. Aceasta se intampla deoarece francizorul fie este presat sa vanda rapid, fie nu este inca in masura sa identifice corect caracteristicile si calitatile pe care potentialul francizat trebuie sa le aiba pentru a se putea ocupa de franciza pe care a cumparat-o. Totodata, o alegere inoportuna a francizatului creeaza, intotdeauna, probleme care se agraveaza treptat si obliga francizorul sa aloce resurse pentru rezolvarea lor, resurse care sunt necesare pentru realizarea altor obiective vitale.

Insuficienta capitalului, o alta cauza a esecului francizatilor

Printre cauzele cele mai des intalnite, spacialistii amintesc faptul ca franciza poate fi prost structurata. Aceasta poate fi rezultatul unei testari inadecvate a unitatii pilot si incapacitatii de a anticipa posibilele probleme ce pot aparea pe parcurs. In acest context problemele de structura conduc la probleme de operare, iar acestea conduc la probleme financiare si dificultati in controlarea unei retele de francizati. Un alt motiv pentru ratarea unei afaceri de tip franciza este si faptul ca francizorul nu dispune de capital suficient. Multi francizori nu reusesc sa inteleaga de la inceput ca pana la obtinerea profitului de pe urma unei astfel de afaceri pot trece chiar si intre trei si cinci ani, de la inceperea francizarii unei afaceri. De regula este nevoie de si mai mult capital daca francizorul este cel care furnizeaza produsele din cadrul francizei. O astfel de situatie presupune blocarea unor sume destul de mari in diferite investitii legate de asigurarea produselor necesare desfasurarii activitatii de baza a francizatilor. De aceea francizarea nu este o solutie pentru companiile cu dificultati financiare, iar colaborarea cu un francizor a carui afacere se confrunta cu astfel de probleme, ar fi un dezastru pentru francizati, se arata in studiile specialistilor. In acelasi timp, faptul ca o afacere opereaza ca o franciza nu o scuteste de erorile care se pot face in cadrul oricarei afaceri, chiar daca franciza respectiva a fost testata si a reusit in cazurile altor francizati. Cu toate acestea, sansele ca un francizat sa comita erori majore in administrarea propriei afaceri sunt mult mai mici decat atunci cand este vorba despre o afacere independenta, intrucat in spatele francizatului sta experienta francizorului.