Magazinele pentru saraci, aparute cu mare fast in urma cu sapte ani, au avut o istorie foarte scurta. La putin timp dupa infiintarea economatelor, preturile produselor de baza, destinate persoanelor cu venituri foarte mici, au ajuns la fel de ridicate ca in orice magazin. Patronii care gestionau economate spun ca nu au rezistat pe piata la preturi reduse.

"Aveam o pensie de 40 de lei si, cand am auzit de economate, ma gandeam ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Dar nu am facut nici o afacere ca si acolo era pretul la ulei si zahar la fel ca in orice magazin", spune nea Marin, care in cei 74 de ani ai lui a cumparat "tone de ulei si zahar". In Craiova se infiintasera 20 de magazine-economat in anul 2002, dar proiectul a murit aproape din fasa. Erau, de fapt, raioane-economat create in interiorul unor lanturi de magazine, unde produsele se gaseau la preturi mai mici decat in rest. Primaria Craiova spune ca magazinele de acest tip au functionat "pana in 2003", dupa care au disparut. "Erau economate in magazinele ALIA, Helin si altele. Acolo, produsele de baza se vindeau fara adaos comercial, iar preturile erau, initial, mai mici decat in alte magazine", spun reprezentantii Primariei Craiova. Erau amplasate in aproape toate cartierele, in Rovine, Craiovita Noua, 1 Mai, in apropierea Garii Craiova etc. Hotararea de Guvern nr. 469/2002 privind infiintarea economatelor stipuleaza faptul ca preturile unor astfel de produse trebuia sa fie cat mai mici. Acelasi act normativ arata ca firmele care au economat si producatorii care isi comercializau produsele prin intermediul unor asemenea magazine beneficiau de inlesniri la plata impozitelor si taxelor locale. Municipalitatea avea rolul sa identifice persoanele cu venituri de pana la 50 de lei pe luna pe membru de familie si sa stabileasca unde se afla economatul cel mai apropiat de domiciliul fiecaruia. Apoi primaria trimitea listele cu persoanele sarace la economate. Cei mai multi potentiali clienti erau pensionarii. Cert este ca, in 2003, nici un agent economic dintre cei care gazduiau economate nu a mai mers la primarie sa isi reinnoiasca obligatiile contractuale, anunta municipalitatea.
Preturile au luat-o razna

Agentii economici aveau obligatia sa tina preturile cat mai jos. Primaria zice ca firmele care "gazduiau" economate vindeau fara adaos comercial. Automat, preturile ar fi trebuit sa fie mai ieftine cu 10-15% fata de restul magazinelor. In realitate, nu s-a intamplat asa. Preturile au urcat, treptat, pana au ajuns la acelasi nivel sau chiar mai mari decat cele afisate de restul comerciantilor. In plus, sistemul avea si alte hibe. Exista un economat in fiecare cartier, astfel ca batraneii erau nevoiti sa isi cumpere ulei, zahar, carne, lapte si legume de la un singur magazin, la trei strazi mai departe de domiciliul lui, cand abia se puteau deplasa la magazinul de la coltul strazii.

Supermarketurile au "omorat" economatul

Reprezentanta magazinelor Helin, Dorina Stroe, explica de ce nu au mai fost viabile economatele: "Noi aveam cate un stand-economat in fiecare magazin. Din cate ne aducem noi aminte, economatele nu au mai mers dupa ce au aparut supermarketurile si hipermarketurile cu preturi foarte scazute. Supermarketurile primeau marfa cu discounturi foarte mari, astfel ca produsele puteau fi mai ieftine la raft decat la noi". Dorina Stroe mai spune ca marile supermarketuri au avut promotii foarte mari, fapt ce a descalificat din start economatele si a condus la scaderea vanzarilor si la alte magazine de cartier, nu numai la cele destinate persoanelor cu venituri reduse. Daca respectivii comercianti nu au mai putut tine preturile jos, atunci economatul nu-si mai avea rostul, iar clientii nu s-au mai aratat interesati. Alti comercianti care aveau economate au dat faliment cu intreaga activitate. In Bucuresti, in ciuda multelor hipermarketuri cu promotii care mai de care, economatul primarului de sector Marian Vanghelie rezista preturilor mici din marile centre comerciale.