Autocarul isi tureaza motoarele, iar pe linga el dorohoieni, derscani si botosaneni din mai tot judetul isi ascund cu greu lacrimile. "Bai Gheorghe, sa ma suni cind ajungi ", "da ... tu, doar ti-am zis cred de o mie de ori ca-ti dau telefon. Cumpar o cartela din aia pentru Europa de Est ". Se mai pupa o data, ea isi sterge lacrimile, iar el urca ingindurat in masina. Citiva pasi mai incolo doi copii isi conduc mama la autocar. "Sa ai grija de tine mama, sa ne suni ". "Haideti mai, ca doar nu plec la capatul lumii. Si acolo tot oameni sint ", incearca femeia sa se incurajeze mai curind pe dinsa decit pe copii. Soferii, care de vreo doi ani vad saptaminal scene dintr-astea sint mult mai preocupati de soarta bagajelor: "care coboriti inainte de Roma puneti gentile spre margine, sa nu le scoatem iar toate pe la Bologn ". Si apoi vine semnalul: "gata plecam! ". Inca un rind de imbratisari, pupaturi, juraminte si masina se pune in miscare. Familie abandonata pentru 500 de euro pe luna Inca 50 de botosaneni isi lasa copiii, nevestele sau parintii singuri si pleaca spre Italia. Unii dintre ei o fac pentru prima oara si sint destul de speriati. Altii aproape ca nici nu mai stiu pentru a cita oara vin "la viza " si se grabesc sa ajunga in Peninsula, ca nu cumva "padrone " sa angajeze pe altcineva in loc. Genoveva face parte din a doua categorie. Are peste 50 de ani, este din Dorohoi si a lucrat toata viata in asistenta sociala, la spital, iar in ultima vreme, la una din scolile speciale ale orasului. Are doi copii majori si, asemeni altor 21 milioane de romani, nu ii mai ajung banii. Cu toate sporurile abia ajungea la un salariu de cinci milioane lei pe luna. "Cit mai opreau pentru pensii, pentru sanatate, pentru una si alta, mai ramineam cu vreo trei milioane. Sa traiasca ei cu trei milioane ", isi varsa naduful femeia. "Ei " este ceva greu de definit. Probabil este vorba de ministri, parlamentari, directorii unitatii si toti ceilalti carora o buna parte a botosanenilor isi aloca fara voie timp zilnic pentru injuraturi si blesteme. De un an Genoveva tot incerca sa plece in Italia. Stia ca munca pe care ea o facea in tara era mult mai bine platita acolo. Intervenise din vara anului trecut pe linga o cunostinta cu rude de prim grad in Cizma ca sa ii gaseasca un post. "In iulie am primit un telefon si mi s-a spus: 'luni esti aici'. In citeva zile mi-am rezolvat toate problemele si am fost acolo ", povesteste femeia. S-a pensionat pe caz de boala si a devenit angajata la Caritas, organizatie italiana de intr-ajutorare, care se ocupa cu ingrijirea batrinilor, a tinerilor cu handicap, etc. Intretine o femeie si primeste 500 euro pe luna. A venit pentru prima data acasa dupa patru luni. Nu ar fi facut-o, dar trebuia sa fie reexaminata de comisia de pensionare si nu a avut incotro, a trebuit sa se intoarca. Depasind cele trei luni care se pot sta in spatiul Schengen a avut probleme la granita romana. "Eram opt iesiti din viza. Ne-au luat si ne-au bagat pe toti intr-o camera si au inceput sa faca copii la pasapoarte. Am incercat sa ii dam bani, dar nici nu a vrut sa auda. Eu sint o fire care nu ma pierd prea repede si am avut noroc. Unul din cei doi vamesi a iesit afara, eu am strins repede cite zece euro de la fiecare si am fugit dupa ala care iesise. I-am dat banii si s-a rezolvat totul ", marturiseste femeia. Ajunsa acasa a avut parte de o frumoasa surpriza. "Sotul si copiii pregatisera totul pentru iarna. Si muraturi si dulceturi, tot, tot, tot. Pina acum in fiecare toamna doar eu ma zbateam. 'Ce mama, pai daca nu esti tu, noi o sa murim de foame' mi-a spus fat ", spune Genoveva, iar telefonul ii suna din nou. "Lasati ca o sa am grija, doar v-am mai spus... " Blocati in autocar Soferii incearca sa mai inveseleasca atmosfera apasatoare. Dau fiecarui pasager cite o portocala si o banana si pun un CD cu Pavel Stratan, "Eu beu ". Multi dintre calatori au devenit prieteni buni cu soferii, pleaca a nu stiu cita oara in Italia cu acestia si se cunosc deja destul de bine. Una e "Meserias ", altul e "nea Mirce " si tot asa. Sint cei mai distinsi. Pentru ei drumul spre Roma a devenit o banalitate. Il fac mai des decit unul de la Dersca la Dorohoi sau Flaminzi. O femeie calatoreste impreuna cu fetita. Dupa citeva ore copila incepe sa isi dea seama ca lipseste tata. "Mama, dar tata de ce nu vine? " intreaba in timp ce ii aranjeaza frumos rochita papusii careia ba ii da mincare, ba o culca, ba o trimite la scoala. Mama pare pusa in incurcatura si incearca sa schimbe vorba: "unde mergem noi sint papusi mult mai frumoase, o sa-ti ia mama un ". Copila, aflata la virsta gradinitei, incepe sa plinga: "mami, de ce nu vine si tata? " Cind sa raspunda, mamei ii suna telefonul... "pronto, oooo, Lorenzo, si, si, sono in pulman (autocar - n.r.). Domani sono in Italia. Si, si, sono con bambina ... Anche io ti amo... ciao amore, ciao ", Copila pare ca uita de tata si o intreaba cu cine a vorbit. "Cu un nene din Italia unde o sa stam noi ". S-a facut noaptea, se apropie granita si emotiile sint tot mai mari. 12 pasageri n-ar avea dreptul sa iasa din tara intrucit nu au stat in Romania cele trei luni prevazute de lege. "Sper ca nu aveti tigari. Oameni buni spuneti sincer, ca altfel cine stie ce se intimpla ", fac soferii un apel. De doua luni s-au schimbat reglementarile si nu ai voie sa intri in Ungaria decit cu doua pachete de tigari. Citiva metri mai incolo, un alt autocar este dezgolit si de oameni si de bagaje. Vamesii nu i-au crezut pe cuvint si controleaza peste tot. Doua femei rrome si un baiat abia trecut de majorat sint pusi sa se dezbrace. Curg cartusele de tigari din ei asemeni apei de la robinet. "Uite ma ce le face! " observa speriati pasagerii. Unii isi fac cruce, spun "Doamne ajuta ", si autocarul mai face citiva metri si ajunge la punctul de control. "Deschideti pasapoartele la poza ", cere ghidul. Oamenii vor sa para distinsi, dar pe fata lor se citesc emotia si o urma de disperare. Intoarcerea de la granita le-ar distruge toate visurile si sperantele. Vamesul ia toate pasapoartele si coboara in "cascarabeta ", cum spune unul dintre cei satuli de drumul Dersca - Roma. La usa autocarului pune un ciine-lup care nu lasa pe nimeni sa coboare. Asteptarea ridica emotiile la cote greu de suportat, tacerea este mormintala, aproape ca se aud bataile inimilor. Dupa vreun sfert de ora ghidul se intoarce: "s-a rezolvat, baga viteza ". Oamenii rasufla doar pe jumatate, peste citiva metri e granita ungara. Aici asteptarea e mai scurta, iar cind ghidul se intoarce cu pasapoartele parca si autocarul respira usurat. "Opriti bai la prima parcare, ca maninc doua tigari, nu altcev ", cere o femeie, iar o alta incepe sa devina sincera: "bai, daca ma scuturau astia putin ploua cu tigari din mine ". Intr-o criza de sinceritate una dintre femeile "sarite de viza " explica si cum a trecut granita, "am pus banii direct in pasaport, 20 de euro ". Vis oprit la granita cu Austria Drumul in Ungaria dureaza doar patru-cinci ore. Oamenii dorm linistiti, cu toti stiu ca hopul cel mare este la romani si la unguri. Este inca noapte cind se ajunge la frontiera austriaca. Se vede deja ca este alta lume, vamesul austriac rasfoieste pasapoartele cu manusi, pune rapid stampilele si la sfirsit cere unui tinar sa coboare din autocar. "Cu bagaje cu tot ", cere ghidul. Omul are interdictie de zece ani pentru spatiul Schengen si vamesii au descoperit lucrul asta. Autocarul incepe sa se puna in miscare cind tinarului incepe sa i se faca fotografii. "Ii spui tu lui Mihai ca m-au oprit aici ", ii cere unui pasager. Ramine singur in noapte, cu doua genti si vamesii pe capul lui. Este dimineata cind autocarul opreste in Austria. Benzinariile deja s-au transformat in "autogrill "-uri. La grupul sanitar, Gheorghe Bojoga, un batrinel de vreo 65 ani din Dersca, iesit pentru prima data din tara, nu se mai termina de minunat. "N-o sa avem niciodata noi asa cev ", spune in timp ce cauta insistent sapunul. "Ne a Gica avem si noi dintr-astea in tara, nu ai vazut matale. Uite apesi pe butonul ala, uite asa si curge sapun lichid ", ii explica un derscan cu state vechi de spatiu Schengen. "Ce lichid uai baiete, eu vreau sapun ", spune batrinul neputind sa priceapa ce i se spune. Are cinci copii si toti sint plecati in Italia. L-au chemat in Italia sa vada si el o data in viata cum e acolo. Gheorghe Bojoga are insa cu totul alte preocupari. "Scroafa aia mare tre abea sa fete. Am lasat toata gospodaria pe mina unui vecin. Cine stie ce-mi face asta pina ce vin ", spune ingrijorat batrinul. O femeie care munceste din greu in Peninsula aproape ca se enerveaza. "Ce scroafa? Ce gospodarie? Matale nu esti normal. Pai daca fiecare copil iti trimite cite 100 euro pe luna traiesti ca boierul, nu iti mai trebuie nici scroafa, nici vaca, nimic. Stai si te uiti la telenovele ". Batrinul pare insa de neinduplecat. "Lasa, ca eu le stiu pe ale mele. Scroafa aia am luat-o cind nu avea nici trei aj ade kile... " "Tre abe sa ai ceva prea tare acasa, ca altfel nu are rost sa se intorci " Se intra in Italia, fara sa mai fie nici o granita. Aici masinile se opresc doar pentru a plati taxa de autostrada. Udine, Venezia, Bologna si autocarul incepe sa se goleasca. Multi dintre cei care coboara sint asteptati de familie, unii au Mercedesuri, altii niste Fiat-uri amarite, un soi de Dacia 1310 in varianta italiana. Mircea Filip nu coboara aici, merge pina la Roma, de unde trebuie sa plece undeva spre Perugia. A plecat intii sotia in Italia, iar apoi si el. Au venit la trei luni acasa, sotia este inca la Botosani, el urmeaza sa isi reia munca pe santier. A lucrat la Termica, de unde si-au luat concediu fara plata pentru a merge in Peninsula. "Baiatul ala mare nu vrea sa vina. Ii place mai mult sofer pe taxi. De fapt, are o fata si are impresia ca, daca pleaca, ramine fara e ", spune el. Pe santier cistiga la 1.000 euro pe luna. "Eu nu pot sa spun ca eram platit prost la Termica. Luam vreo opt milioane, dar tot nu ajung ", mai spune omul, dupa care insista pe linga un tinar " : "bine, vii aici in vizita, dar daca iti gasesti ceva de lucru, doar n-o sa te intorci. Tre abe sa ai ceva prea tare acasa, ca altfel nu are rost sa se intorci ". Autocarul intra in Roma si telefoanele zbirnie. Se vorbeste ba in romana, ba in italiana. Multi suna pe telefonul soferului, care ia apoi microfonul in mina si striga "este cineva Sanda? hai repede la telefon ". Sanda asculta citeva minute dupa care incep sa ii curga lacrimile. "Cum adica nu poti sa vii dupa mine? Tu esti nebuna, unde dorm eu noaptea asta? " Vrea sa continue, dar isi da seama ca nu mai are cu cine vorbi, telefonul i-a fost inchis. Plingind roaga ghidul sa ii mai dea o data telefonul. Nu rezolva nici acum si continua sa plinga... "eu ma intorc acasa ". Dupa ce ghidul se asigura ca femeia nu il aude ii spune soferului: "mi-a zis cine i-a dat telefon sa ne facem mila de ea noaptea asta. Eu ce sa ii fac? ". Autocarul ajunge pe o stradela desprinsa parca din Botosani. O multime de gropi si containere ravasite de gunoi. Oamenii au impresia ca au gresit tara si orasul. Masina parcheaza linga agentia de transport. Unii coboara, altii merg rugatori la ghid: "duceti-ne in gara la Tiburtina ca pierdem trenul ". Ei nu lucreaza in Cetatea Eterna, ce prin Catania, Catanzaro, Salerno si trebuie sa ajunga cit mai repede, astfel nu au unde petrece noaptea. In autocar a ramas si mama cu fata careia nu ii spusese ca isi parasise barbatul pentru un italian. Incepe si ea sa plinga pentru ca Lorenzo nu a mai venit. Linga agentie alte doua femei care trebuiau preluate de o prietena au ramas singure. "Lasa tu ca dormim noi undeva. Uite, stam in agentie si tot nu raminem afara ", incearca una sa se incurajeze. Pentru ele, ca si pentru multi alti botosaneni, aventura italiana pare sa se fi sfirsit inainte de a incepe. In numele viitoare veti putea citi amanunte despre viata botosanenilor in Italia. Materialele sint realizate cu sprijinul societatilor "Transporturi Auto " si "Ramiro - Adicris Trans " CASETA: Rata somajului scazuta de exodul spre strainatate Exodul botosanenilor spre Occident, cu Italia tinta principala, continua la cote ridicate, desi cel putin la nivel oficial numarul locurilor de munca disponibile din judet este intr-o continua crestere. Potrivit datelor statistice ale Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM), numai in primele zece luni ale acestui an agentii economici au comunicat 14.027 posturi vacante, pe care au fost, insa, incadrate doar 10.604 persoane. Restul de 25% au ramas neocupate, botosanenii in cauza refuzind sa se angajeze, iar unii dintre ei preferind probabil sa plece in strainatate. "Problema poate fi reglata de patronate si sindicate ", declara Teodor Dimitriu, directorul executiv al AJOFM. Acesta spune ca nivelul salariului minim pe economie, care este platit de o mare parte a angajatorilor, este prea redus si oamenii prefera sa primeasca ajutor de somaj, care este doar cu 30% mai mic decit salariul minim sau din venitul minim garantat. Seful Agentiei mai spune ca neocuparea locurilor de munca disponibile este cauzata si de cererea mare de confectioneri, dar si de faptul ca o parte a posturilor vacante sint destinate exclusiv persoanelor cu handicap. Conform sursei mentionate, rata somajului in Botosani a scazut de la 9,69% in ianuarie 2004 la 7,2% in luna septembrie a acestui an.