Coincidenta sau nu, cele mai sarace judete din Romania se suprapun intr-o proportie mare cu cele mai defrisate: Ialomita, Calarasi, Teleorman, Giurgiu, Braila, Vaslui, Botosani. Semn ca politicile de defrisare din ultimele 200 de ani n-au avut efecte bune.
Un singur judet, Suceava, are o pondere a suprafetei impadurite mai mare de 50%. Asta, daca nu cumva gaterele au procesat busteni mai repede decat a procesat Statistica cifre.
Economic, calculele sunt simple. Terenul arabil aduce beneficii pe termen scurt. Pe termen mediu, padurea este mult mai rentabila in conditii de exploatare intensa, iar pe termen lung aduce profituri rezonabile daca este exploatata sustenabil. Plus, mai nou, drepturi de poluare. Tot pe termen mediu si lung, terenul arabil din zonele defrisate este expus la eroziune, desertificare dar si la riscul de inundatii si alunecari de teren. Cele 3 greseli pe care statul le-a facut sunt urmatoarele:
1. A dat subventii pentru agricultura pe soluri proaste, unor agricultori care nu stiau meserie. Cu suprafete "calamitate" in fiecare an, respectivii si-au permis sa trateze subventiile ca pe un ajutor social.
2. A dat despagubiri atunci cand inundatiile au compromis zone agricole fara viitor. O utilizare mai buna a banilor era impadurirea.
3. A pastrat controlul asupra proprietatilor, intrand in clasica dilema principal-agent: Chiar daca tu ai teoretic interese pe termen lung, nu poti controla intreg lantul de oameni pusi sa administreze padurile. Ei au interese pe termen scurt, care se monetizeaza cel mai bine prin defrisare masiva.