Factoringul reprezinta, in prezent, una dintre afacerile cu cel mai mare potential de dezvoltare de pe piata romaneasca. Este, totodata, o alternativa la metodele clasice de finantare a afacerilor.
Concret, aceasta afacere consta in cedarea de catre o companie a creditelor comerciale incheiate cu clientii proprii la o banca sau la o societate financiara specializata. Practic, o firma poate ceda o factura pe care trebuie sa o incaseze peste un anumit termen, primind banii in avans de la banca. Suma primita in avans variaza intre 85% si 100%. Ulterior, banca va incasa banii de la clientul companiei respective (termenul mediu este de 60 de zile) si va plati si restul de bani aferenti facturii. Pentru clientii factoringului, avantajul este ca fac rost de bani in termen scurt atunci cand au nevoie de lichiditati, in timp ce banca se alege cu dobanda si comisionul aferent. Costul perceput pentru operatiunile de factoring se imparte in taxa pentru administrarea tranzactiei si o taxa separata pentru finantarea propriu-zisa a actiunii. Exista un comision de factoring si unul de finantare. Comisionul de factoring se aplica la valoarea nominala a facturilor achitate si reprezinta 0,5 - 1% pentru serviciile de factoring intern (in lei) si 1 - 2% pentru serviciile de factoring de export (in valuta). Comisionul pentru serviciile de factoring de export este stabilit de cotatia bancii sau societatii de factoring si depinde in mare masura si de volumele care se vor derula prin factoring. Conteaza, de asemenea, numarul de debitori, precum si numarul de facturi tranzactionate. Comisionul de finantare se aplica la valoarea finantata, adica, de regula, 80 - 90% din contravaloarea facturilor, pe perioada derularii contractului. Acesta este comparabil cu dobanda aplicata la creditele pe termen scurt (in lei sau valuta) si este negociabil in functie de fiecare tranzactie.
Piata in expansiune
La incheierea unui contract, factorul verifica temeinic bonitatea clientului, dupa cum spun cei care lucreaza in sistem. "Atunci cand se incheie un contract de factoring se verifica bonitatea clientului. Pentru clienti, costurile se compara cu cele ale creditului clasic, iar comisionul depinde de politica fiecarei banci. Se negociaza cu fiecare client", a precizat Vitu Casapu, reprezentant al sistemului bancar. De asemenea, factorul finantator isi calculeaza si eventualele riscuri de a nu putea incasa contravaloarea facturilor. "Exista doua tipuri de factoring: cu regres si fara regres. In primul caz, daca banca nu incaseaza contravaloarea facturilor se poate indrepta impotriva clientului. In cel de-al doilea caz, isi asuma riscul neincasarii facturilor, dar comisionul platit de client va fi mai mare", a mai spus Casapu.
Pentru acest an, piata de factoring este estimata sa ajunga la 600 de milioane de euro, adica la aproape 0,65% din Produsul Intern Brut (PIB), mult mai mica insa decat in alte tari din regiune. In statele cu o economie mai dezvoltata, nivelul este si mai ridicat. Spre exemplu, in Italia piata de factoring reprezinta 10% din PIB. Estimarile specialistilor de pe piata romaneasca indica insa un potential ridicat de crestere a acestui segment de finantare.