Gagaita: Despre nimic

E o treaba cu inceputul de an, te moleseste, te lasa cumva in asteptare. Sfarsitul e simplu. Tragi linie, scrii concluziile, faci planuri mai mult sau mai putin realizabile. Bei un pahar de vin, sau doua, zambesti relaxat, bucuros ca a mai trecut un an alaturi de cei dragi. Ca nimic rau nu s-a intamplat.
Inceputul insa e mai greu. Nu stii ce e in fata, la ce sa te astepti. Te trezesti, bei o cafea, pleci la munca si astepti. Sa treaca senzatia de moleseala, de necunoscut, de nou. E ca vara cand iesi din casa si deodata te loveste lumina in ochi si esti buimac, ciudat, parca nu e locul tau.... Undeva pe la mijlocul lunii ianuarie te cam prinzi care e treaba. Si poate de atunci incolo o sa incep si eu sa scriu chestii cu cap si coada.
Deocamdata astept cu ochii mijiti.
Si fac planuri pentru vara, caci eu asa functionez. Ca sa supravietuiesc iernii si frigului trebuie sa-mi pot imagina ca undeva exista o plaja care ma asteapta. Si sa-mi rezerv un loc pe ea, astfel incat asteptarea sa fie mai concreta.
In rest astept. Pe termen scurt astept saptamana viitoare sa ma pun pe schiuri. Si eu si Andreea. Ambele incepatoare. Vedem cine ajunge prima la baza partiei.
Astept luna martie, sa simt ca primavara e dupa colt.
Nu urasc iarna, dar as prefera sa fie optionala. Sa traiesc la cald si din cand in cand sa evadez cateva zile la zapada. Dar sa nu trebuiasca sa merg la munca prin frig si sa plec seara spre casa prin frig. Sa nu am mainile reci aproape non-stop. Si muci. Si caciula care ciufuleste parul.
As vrea sa ne putem urca in avion si sa plecam vreo 3 luni in alta parte. Sa vedem si alte strazi si alte case. Sa incercam si alte joburi. Sa cunoastem si alti oameni.
Mi-ar placea sa am o cafenea si sa servesc cafele cu scortisoara. Si sa vand briose colorate.
Sau o gradina zoologica. Sa fiu patron de Zoo...Mi-ar placea sa-mi fac griji daca puiul de elefant a mancat destul. Asta sa fie principala mea grija dimineata...
Cred ca de fapt mi-ar placea sa fac ceva care sa conteze. Sa stii la sfarsitul zilei ca munca ta a ajutat la ceva. Ca ai creat ceva, ai vandut ceva, ai facut pe cineva bucuros...Si ca din asta ti-au iesit si niste bani.
In fine, nu conteaza. Vorbeste frigul. Ma rasfat. Pentru ca de fapt am enorm. Am o familie minunata, suntem sanatosi, avem o casa, chiar doua, avem bani suficienti pentru a ne permite concedii si mici rasfaturi. Avem credit, da, dar cine n-are?
Si da, uneori visez la o casa langa ocean, la o scoala mai buna pentru Andreea, la un job care sa ma incante. Sunt vise frumoase, in care ma pierd uneori, dar apoi imi dau seama ca realitatea e mai importanta si la fel de buna de visat.
Dupa cum se vede postul asta n-are nici cap, nici coada, nici o idee clara in el. Asa ca, aveti rabdare un pic cu mine, revin la normal spre primavara.

Sursa: http://gagaita.blogspot.ro