Moshemordechai.ro: Cei trei ai Romei

Va propun sa lasam putin politichia si sa incercam altceva. Sa-i lasam, deci, pe domnii Antonescu, Ponta sau Constantin si sa consumam putina istorie. Mergem deci in antica Roma, in vremea celui de al doilea triumvirat.
Imediat dupa asasinarea lui Iulius Caesar, la Idelelu lui Martie, in anul 44 I.C., trei barbati alcatuiesc cel de-al doilea triumvirat, menit sa "reinstaureze constitutia si republica" (tresviri rei publicae constituendae). Cei trei sunt: Marc Antoniu, Octavian ( care mai tarziu avea sa fie cunoscut ca "Augustus") si Marcus Aemilius Lepidus. Triumvirii, autoproclamati salvatori ai republicii, reusesc sa castige increderea si simpatia romanilor, promitand pedepsirea asasinilor lui Caesar, dar mai ales datorita inflacaratului discurs al lui Marc Antoniu, care ii anunta pe cetatenii Romei ca, prin testament, Iulius Caesar le-a lasat intreaga avere lor, poporului Romei.
Lepidus, aliat al lui Marc Antoniu, e vazut de catre Shakespeare ca fiind un mediocru, "lipsit de merite". De fapt personalitatea lui Lepidus pare mai degraba aceea a unui om onest, devotat, dar lipsit de carisma si neurmarit de ambitii. Avea sa moara de batranete, in jurul varstei de 76 de ani, departe de tumultul Romei, uitat de aproape toti.
Marc Antoniu reprezenta, fara indoiala, figura carismatica a triumviratului. Seducator, curajos, inzestrat orator, are capacitatea de a ridica multimile cu discursul sau. Discursul prin care il omagiaza pe Iulius Caesar, la funerariile acestuia, este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute discursuri ale antichitatii. In acelasi timp, insa, Antoniu este un bon viveur, comod, iubitor al huzurului si lesne dedat micilor si marilor placeri. Pierde simpatia romanilor atunci cand se abandoneaza in bratele Cleopatrei si trebuie sa infrunte armatele lui Octavian. Nici carisma, nici stralucitorul discurs nu-l mai pot salva dupa cucerirea Egiptului, unde se refugiase, de catre trupele lui Octavian. Se sinucide.
Octavian e lipsit de personalitatea carismatica a lui Marc Antoniu, dar este extrem de ambitios. Nascut intr-o instarita familie de plebei este adoptat (postum!) de catre unchiul sau, Iulius Caesar. De altfel, Octavian a incercat mereu sa isi ascunda originea modesta, preferand sa fie stiut ca mostenitor al marelui Iulius Caesar. Octavian nu are nimic din puterea de seductie a lui Antoniu, discursul sau e lipsit de stralucire, dar are in schimb o ascutita inteligenta, o enorma ambitie si o deosebita intelegere a jocului politic. Stie cand sa faca si sa desfaca aliante conjuncturale, pentru a-si implini ambitiile. Stie sa foloseasca toate instrumentele pe care le are la dispozitie pentru a-si consolida pozitia: propaganda, religia, forta armelor, diplomatia si/sau intriga. E pragmatic, calculat, lipsit de scrupule -ar spune unii. Dupa infrangerea si moartea lui Antoniu se proclama imparat, primul imparat al Romei, pe care o conduce pana la moartea sa, in 14 D.C.
Acestea sunt cele trei personalitati care au alcatuit cel de al doilea triumvirat al Romei. Acum putem reveni la ale noastre. La domnii Ponta, Constantin si Antonescu. Despre ce vreti sa vorbim?