Senatorul Nicolae MOHANU a sustinut o declaratie politica intitulata: Situatia batranilor in Romania. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Procesul de imbatranire a populatiei este un fenomen ireversibil care a modificat substantial structura pe grupe de varsta a populatiei din Romania. Acest fenomen de crestere, a populatiei varstnice fata de populatia generala a Romaniei atrage dupa sine consecinte, atat asupra familiei din care aceste persoane fac parte, cat si asupra persoanelor varstnice, dar si asupra societatii.
Familia persoanelor varstnice se confrunta astfel cu situatii noi, carora nu le pot face fata, cer ajutor in acest caz societatii. Societatea la randul ei nu poate face fata cerintelor acestor persoane, datorita in primul rand lipsei de cunoastere in totalitate a nevoilor pe care le au aceste persoane varstnice dar si datorita serviciilor sociale care se adreseaza acestor categorii de persoane, dezvoltate insuficient atat la nivel de comunitate cat si la nivelul intregii tari.
Problematica batranilor in Romania este una complexa: pe de o parte, exista multi batrani care se confrunta cu probleme grave de saracie extrema, de sanatate, singuratate dar exista, de asemenea, si persoane de peste 60 de ani care au inca energie, vitalitate, si care au multe de oferit comunitatii din care fac parte.
Batranetea este, firesc, varsta la care se pune cel mai adesea problema ingrijirilor. Uneori, batranetea in sine este o boala. Nevoia de a asigura ingrijiri demne pentru aceasta categorie este absolut evidenta si va fi mai pregnanta in viitorul apropiat, atunci cand statisticienii estimeaza ca peste jumatate din populatia tarii va fi reprezentata de varstnici. Cat suntem de pregatiti sa facem fata valului de nevoi in ceea ce priveste aceste ingrijiri, inclusiv ingrijirile paleative, ale pacientului varstnic?
Spitalele romanesti nu sunt pregatite pentru a acorda ingrijiri specializate, fundatiile si asociatiile neguvernamentale sunt firav reprezentate in acest domeniu iar serviciile private pentru ingrijiri sunt si ele rare si, de ce nu, foarte scumpe.
Este bine stiut ca foarte multe romance lucreaza mai ales in Italia, sau in afara granitei, ca infirmiere nespecializate in familiile care au varstnici. Modelul in sine â€" sa platim pe cineva care sa aiba grija de bolnavii nostrii â€" oare este functional in Romania? Poate in viitor, la o scara satisfacatoare.
De asemenea, situatia batranilor de la sate este una mai mult decat impresionanta. Din cauza pensiilor mici si a faptului ca sunt bolnavi, unii chiar extrem de grav, viata lor este departe de a fi una usoara. Dar, merg inainte cu speranta si o paine, din pacate renuntand adesea sa-si mai ia medicamentele.
Fara implicarea sistemului public-privat, in ajutorarea varstnicilor dependenti de ingrijire, nu va exista coerenta in asigurarea nevoilor acestor persoane, aceasta implicare este resimtita ca o necesitate, fara aportul acestuia nu vom face decat sa marginalizam si mai mult aceste persoane.