www.mirelazivari.ro informeaza: Conform Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii (2003) pg. 11-17, avem urmatoarele explicatii cauzale:
A. EXPLICATII INDIVIDUALE SI INVATARE (se refera la caracteristicile persoanei si la influenta invatarii si modelelor familiale)
A1. INVATAREA SOCIALA (transmiterea inter-generationala a violentei).
• Indivizii invata sa actioneze violent prin experienta directa a expunerii la violenta;
• Centrata pe conceptul de modelare imitatie, invatarea comportamentelor violente;
• Familia este contextul de socializare prin violenta;
• Invata sa foloseasca violenta pentru a obtine ceea ce doresc de la persoanele semnificative din viata lor;
• Explica de ce femeilor le este dificil sa iasa dintr-o relatie violenta (neajutorarea invatata);
• Femeile invata ca violenta este in afara controlului lor si devin deprimate, depresive si incapabile sa se ajute.
A2. CARACTERISTICI DE PERSONALITATE SI PSIHOPATOLOGIE:
• Teoriile timpurii centrate pe victime au fost criticate ca blameaza victima, ulterior orientarea s-a facut catre abuzator si responsabilitatea acestuia pentru propriile fapte;
• Abuzatorii sunt identificati cu stima de sine scazuta, gelozie excesiva, personalitati agresive si ostile, au abilitati scazute de comunicare, abilitati sociale scazute, nevoia intensa de putere, uneori depresie severa, sentimente de neputinta, anxietate si teama puternica de abandon, personalitati narcisice, egoism;
• Doar 10% din ei sufera de boli mentale. In Romania se raporteaza un procent mult mai mic de 2% avand in vedere deficientele din sistemul de inregistrare, lipsa unui sistem unitar de inregistrare si prelucrare a datelor;
• Nu se iau suficient in considerare influentele sociale;
• Centrare redusa asupra responsabilitatilor abuzatorului pentru actele sale;
• Identificarea tipurilor de abuzatori din aceasta perspectiva are implicatii in terapie.
A3. EXPLICATII BIOLOGICE SI FIZIOLOGICE:
• Spun ca violentele au la baza tulburari de atentie din copilarie si traumatisme cerebrale; Studiu: peste 12 dintre barbatii violenti au in antecedente traume cerebrale, comparativ cu 14 din trei barbatii non-violenti;
• Barbatii cu traumatisme cerebrale se estimeaza ca au un risc de 6 ori mai mare de a deveni violenti;
• Teoria nu ia in considerare toti agresorii isi neaga responsabilitatea personala.
A4. TEORIA COST-BENEFICIUL SCHIMBULUI:
• Indivizii care comit asemenea comportamente ori sunt recompensati (obtinind ceea ce doresc de la victima) ori scapa de pedeapsa din partea legiuitorului.
• Violenta contra femeii este un mijloc prin care barbatului isi mentine pozitia lui asupra femeii;
• Violenta intervine cand costurile violentei nu depasesc pe cele ale recompensei (cu alte cuvinte: "nu sufar consecinte negative din partea sistemului, dar obtin o serie de beneficii acasa"; "pot sa fac asta pentru ca nu-mi cere nimeni socoteala", "daca o face, nu e la modul serios", "rufele se spala in familie, nimeni nu se baga in familia mea, asa ca fac ceea ce vreau");
• Violenta este vazuta ca un mecanism de control;
• Costurile (de exemplu, posibilitati mici de arestare sau condamnare) sunt mai scazute decit beneficiile (in urma violentei el detine controlul asupra comportamentului partenerei si copiilor).
A5. TEORIA RESURSELOR:
• Are la baza conceptul de putere (capabilitatea de a-i influenta pe ceilalti) in familie;
• Familia este vazuta ca un sistem bazat pe putere, iar violenta este folosita ca resursa ultima cind celelalte resurse sunt epuizatesarace (ex; stil de comunicare deficitar, abilitati de rezolvare a conflictelor scazute);
• Persoanele cu resurse mai multe (ex. bani) au mai multa putere;
• Folosirea violentei este reintarita de norme sociale acceptate ca mijloace de mentinere a puterii.

B. EXPLICATII SOCIO-CULTURALE (se refera la influentele sociale si a normelor culturale)
B1. TEORIA FEMINISTA. Conceptul de patriarhat (dominatia barbatului asupra femeii in structurile si practicile sociale invata barbatii si femeile roluri tipice bazate pe gen);
• Violenta asupra femeii este rezultatul pozitiei de subordonare a femeii, in special in familiile traditionale;
• Violenta devine o metoda prin care barbatii mentin controlul social si puterea asupra femeilor;
• Violenta contra femeilor este mult mai redusa in societatile egalitariste.
• Nu iau in considerare vointa femeilor asupra barbatilor sau cea din cuplurile de homosexuali.
B2. PERSPECTIVA VIOLENTEI FAMILIALE - se centraza pe violenta asupra partenerului oficial sau "violenta in familie";
• Argumenteaza ca violenta afecteaza relatiile familiale si ca originea sa sta in structura familiei;
• Structura familiei orientata spre violenta: acceptarea pedepsei corporale (creaza o legatura falsa intre dragoste si violenta).
B3. SUBCULTURI VIOLENTE - sugereaza ca violenta este un stil de viata in anumite grupuri;
• Unele grupuri mentin valorile care justifica agresiunile asupra sotiei (barbatii isi incurajeaza unul altuia comportamenul violent), legat de conceptul de "barbatie", inteles ca putere, dominare si forta.
B4. ACCEPTAREA CULTURALA A VIOLENTEI - "glorificarea violentei in filmele agresivecomerciale (de exemplu productia cinematografica a USA);
• Acceptarea pedepselor corporale de catre parinti si aplicarea acestora;
• Atitudini de transferarepreluare a folosirii violentei;
• Sprijinita de studii care arata ca nivelul de acceptare a violentei scade odata cu scaderea folosirii violentei. Cu alte cuvinte cu cat suntem mai non-violenti, cu atat mai greu acceptam ca si cei din jurul nostru sa uziteze de violenta.
B5. STRESUL
• In familiile cu stres mare, acesta devine un factor de risc;
• Familia este o institutie cu nivele ridicate de stres si de conflict;
• In confruntarea cu stresul, familia ori il gestioneaza ori esueaza; nereusita, esecul in gestionarea stresului poate duce la violenta;

C. EXPLICATII MULTIDIMENSIONALE - Integreaza teoriile care contin ambii facori: sociali (rasa, lasa, gen, cultura) si caracteristici individuale de relationare umana (suport social, dinamicile in relatie, consumul de alcool si droguri, trasaturi de personalitate).
C1. COMBINAREA TEORIILOR SCHIMBULUI. Violenta este mai mare cand beneficiile depasesc costurile si teoriile controlului (violenta apare in absenta unui control social). De exemplu: "barbatul loveste femeia pentru ca poate", "violenta exista pentru ca institutiile nu protejeaza eficient victimile".
C2. GEN SI VIOLENTA: combina Teoria Feminista si Teoria Violentei Familiale.
• Este o teorie bazata pe gen; barbatii si femeile vad diferit violenta, care reprezinta un mod de manifestare si construire a masculinitatii.
• Elemente ale sistemului social care mentin patriarhatul in cadrul relatiilor intime si sprijina relatiile in care barbatii au mai multa putere decat femeile.
C3. MODELUL INTARIRII PRIN SOLIDARITATEA DE GRUP - combina factorii interni si externi in explicarea violentei asupra femeilor;
• Barbatii sunt socializati sa domine si sa "obiectualizeze" femeile;
• Consumul de alcool este un factor esential in unele grupuri de barbati si este adeseori intilnit insotind agresiunile sexuale impotriva femeilor;
• Valori patriarhale reintarite de grupul de apartenenta care mentin solidaritatea masculina prin mesajul ca actiunile sunt acceptate de grup;
• Folosite ca explicatii ale violului.
C4. MODELUL ETIOLOGIC SOCIAL - la nivel societal, violenta este rezultatul unei inechitati, inegalitati structurale care stabileste un tipar de exploatare si dominare a unui grup de catre altul;
• Violenta contra femeilor este rezultatul inechitatii intr-un sistem social (in special in familie);
• La nivel individual, indivizii pot folosi violenta in rezolvarea conflictelor si sa cistige sau sa redobindeasca controlul;
• Agresorii pot de asemenea sa distorsioneze realitatea, sa minimizeze abuzurile (sa justifice abuzul), fara sa-si asume consecintele.

CONCEPTII PRIVIND VIOLENTA IN FAMILIE. Marea majoritate a agresorilor din familie sunt barbati. Pentru a explica inclinatia spre violenta a acestora au fost propuse mai multe teorii si conceptii psihologice sau sociologice care pun accentul fie pe rolul trasaturilor de personalitate, fie pe functiile socializarii si ale procesului de invatare sociala in modelarea conduitei violente, fie pe influenta altor factori sociali, care induc barbatului tendinte constante de agresivitate.
Teoriile care subliniaza rolul determinant al trasaturilor de personalitate incearca sa puna in evidenta diferite caracteristici temperamentale si caracteriale, specific masculine, plecind de la constatarea ca numerosi barbati agresori reactioneaza cu ostilitate, furie si duritate fata de diferite situatii familiale si extrafamiliale. Adeseori, acesti agresori manifesta solitudine, intoleranta in relatiile lor intrafamiliale, o perceptie instabila a propiului eu, incapacitate de comunicare in ceea ce priveste relatiile si trebuintele lor intime, sentimente acute de abandon, care le ameninta sensul existentei, justificate prin respingerea parentala experimentata in cursul copilariei. Donald Dutton, defineste acest tip de agresori ca fiind persoane caracterizate de o organizare limitata a personalitatii, care considera furia si duritatea ca o componenta inevitabila a intimitatii, si pe care le justifica prin acuzele aduse victimei (Ea este de vina; Numai ea m-a obligat sa ma port atit de dur).

Coreland structura premorbida a personalitatii si consumul de alcool se identifica trei categorii principale de tipuri de personalitate inclinate spre violenta:
• obsesiv-compulsiva; definita de opinii moraliste rigide si de impulsuri ostile, care determina numeroase frustrari si resentimente proiectate asupra celorlalti prin explozii de furie necontrolata. Persoanele din aceasta categorie pot avea o dubla personalitate: in public au o conduita manierata si controlata, dar care se manifesta vizibil violent in relatiile cu intimii. Prin efectele sale dezinhibante si cognitive, care distorsioneaza perceptiile si judecatile, alcoolul are o influenta importanta in determinarea impulsurilor agresive ale acestor persoane.
• pasiv-agresiva, caracterizata de reprimari si refulari accentuate, dezinhibate, insa, in cursul consumului de alcool, care determina un comportament agresiv, hipermasculin.
• sadica, inclinata spre duritate si cruzime excesiva fata de celalalt, care sub influenta alcoolului, se poate calma sau, dimpotriva, deveni extrem de agresiv.
In mod diferit de conceptiile dupa care individul se naste cu o anumita structura de personalitate, avem si teoriile care pun accentul pe rolul socializarii, care sustin ca orice conduita violenta este formata si insusita ca urmare a asimilarii in cadrul familiei originale, a unor norme, valori, atitudini si convingeri conform carora folosirea violentei este singura solutie intr-o situatie de criza. Socializarea, indiferent de directiile si finalitatile sale, constituie acel proces prin care un anumit grup transmite membrilor sai, modele normative si culturale, determinindu-i sa "invete normele, valorile si stilurie de viata, rolurile sociale compatibile cu aceste modele".

Ca rezultat al procesului de socializare orice individ manifesta puternice tendinte de adeziune la subcultura grupului care l-a socializat, facand din normele si valorile acesteia un etalon al propiului sau comportament (Radulescu M.S. 1999 pg 142). Un individ socializat intr-o familie care utilizeaza violenta ca mijloc cotidian de rezolvare a dificultatilor personale va reproduce, ulterior in familia conjugala, acest model cultural.
Complementara cu conceptia socializarii, teoria invatarii sociale considera ca orice comportament este determinat de combinatia unor modele si presiuni pozitive si negative.
O conduita violenta este, de fapt, produsul unor modele de violenta asimilate in cadrul familiei, prin invatare, imitatie, sau, experimentarii unor episoade violente in cursul copilariei. Mai multe cercetari au incercat sa testeze validitatea acestei conceptii, demonstrand ca numerosii detinuti, aflati in inchisori pentru acte de violenta grava, au fost maltratati dur de catre parintii sai, in timpul copilariei sau adolescentei. Un copil agresat va ajunge, la rindul sau, agresor, crescand cu convingerea ca folosirea fortei sau a amenintarii cu forta constituie cele mai eficiente mijloace pentru a-si impune controlul si dominatia asupra victimei. In acest mod, anumite grupuri familiale transmit descendentilor modele de violenta, care determina perpetuarea, de la o generatie la alta, a violentei.
Spre deosebire de conceptiile mentionate, conceptiile feministe apreciaza ca orice act de violenta masculina, este un produs al al unor prejudecati sexiste (Femeia este inferoara barbatului). Constituind un impuls premeditat si dirijat anume asupra femeii pentru a o putea controla si domina. Din acest punct de vedere, violenta barbatului nu mai este explicata ca o reactie fata de o situatie de agresiune in care sunt implicate, in mod reciproc, doua persoane, ci ca o expresie a sentimentelor autoritare si dominatoare ale barbatului in raport cu femeia.
O expresie combinata a conceptiilor feministe cu teoria invatarii sociale poate fi identificata in asa numitul "Inventar pentru rolul sexual" (Radulescu M.S. 1966 pg 44-45.) elaborat de catre psihologul american Sandra Lipsistz Bem, care cuprinde un numar de saizeci de atribute considerate dezirabile pentru barbati sau femei ori pentru ambele categorii considerate impreuna. Asemenea atribute vizeaza limbajul, orientarea actiunii, sentimentele si conduitele fiind in raport direct cu asteptarile celorlalti, cu stereotipurile social-culturale in ceea ce priveste rolurile specifice ale femeii si barbatului.
Majoritatea acestor atribute sunt vehiculate prin intermediul mass-mediei (al filmelor, in special), care difuzeaza numeroase clisee ce accentueaza rolul dominant al barbatului si rolul pasiv al femeii. In acest sens, barbatul se identifica cu puterea si violenta, iar femeia se identifica cu imaginea lipsei de putere si a incapacitatii de aparare. Pentru acest motiv, nu atat diferentierile biologice, cit normele si valorile sociale, sintetizate de stereotipurile culturale, decid in cea mai mare masura, asupra caracteristicilor masculinitatii si feminitatii. Acestea au la rindul lor o influenta determinanta in asumarea calitatii de agresor.
Niciuna din conceptiile si teoriile mentionate mai sus, nu este suficient de convingatare in sine, toate trebuind corelate intre ele pentru a demonstra ca violenta intrafamiliala nu este produsul unui factor sau altul, ci al unei constelatii de factori aflati in convergenta reciproca. Rolul cliseelor sau steorotipurilor culturale trebuie, astfel, pus in legatura cu cel al normelor, valorilor si modelelor culturale, cu influenta stilului de viata al familiei si al procesului de socializare, si nu in ultimul rand, cu ceea exercitat de catre factorii de personalitate.

Teorii referitoare la atasamentul victimei fata de agresor. In numeroase cazuri de violenta intrafamiliala victimile nu depun plangere la autoritati, continuand sa suporte acelasi tratament violent din partea agresorului. In cele mai multe situatii de acest fel familiile nu divorteaza sau nu se despart de agresor si raman, in continuare, in camin, cu toate ca actele de violenta se repeta cu o frecventa tot mai mare.
Pentru a putea explica acest atasament pe care persoanele abuzate il resimt fata de agresor au fost propuse mai multe teorii. Cercetatorii canadieni D. Dutton si S. Painter, de exemplu, au propus teoria asa numitei "legaturi traumatice" care sustine ca victimile au experimentat, in cursul copilariei lor, acte de violenta, crescand intr-un mediu familial definit de violenta, motiv pentru care violenta li se pare normala.

Aplicata femeilor victime, teoria mentionata nu are totusi suficienta sustinere empirica, deoarece, asa evidentiaza statisticile din mai multe tari, numai circa o treime din femeile abuzate de parteneri, au crescut in medii familiale caracterizate de violenta (Correctional Service Canada, 1988, pg 20).
Alte teorii, tributare modelului psihanalitic, considera ca victimile, sunt in general persoane dominate de tendinte masochiste, care incita agresorul la comiterea unor acte de violenta ce le-ar putea face "placere". Dincolo de limitele ei, caracteristice oricarei conceptii de sorginte freudiana, teoria amintita nu explica de ce femeile victima au relatii conflictuale sado-masochiste, numai cu partenerii lor, nu si cu alte persoane din anturaj.
O teorie aparte, elaborata de sociologul american Lenore Walker (1979), Teoria neajutorarii invatate, subliniaza faptul ca reactia victimei deriva firesc din experientele anterioare. Astfel, daca o persoana, femeie sau barbat, invata din experienta trecuta ca nu are niciun control, asupra unui mediu ostil, sau a unei situatii defavorabile, ea isi pierde o motivatie de a schimba acel mediu sau acea situatie, adoptind o atitudine pasiva. Teoria sustine ca neajutorarea invatata se aplica la toate situatiile cu care victima se confrunta. Un rol important, in acest sens, il exercita atributele feminitatii invatate prin intermediul procesului de socializare.
Totusi numeroase cercetari atesta faptul ca multe femei victime sunt competente in solutionarea unor dificultati sau relatii conflictuale din afara caminului familial, sentimentele de neajutorare fiind prezente numai in relatia cu partenerul de cuplu (Correctional Service Canada, l988, pg 2o).
Exista, desigur, numeroase teorii cu privire la relatia victima si agresor. Unele pun accentul pe caracteristicile psihice ale agresorului, altele accentueaza obstacolele de natura economica si sociala cu care se confrunta victima. Niciuna dintre aceste teorii nu este insa completa si convingatoare, pentru a fi verificata in intregime, de suportul empiric. In orice relatie intrafamiliala care implica atasamentul emotional dintre victima si agresor trebuie identificati de fapt doi factori:
• distributia puterii si modul cum este constientizata aceasta distributie (agresorul este cel mai adesea o persoana autoritara, despotica, iar victima o persoana care se simpte subjugata si dominata;
• frecventa abuzului, in sensul ca acesta se petrece de cele mai multe ori cu intermitente. Perioada care se scurge de la comiterea unui abuz la comiterea altuia contine probabil si conduite ageabile, care fac placere victimei sau o fac sa uite ca a fost agresata. In acest mod, victima este supusa unor perioade alternante, care impletesc episoadele placute cu reactii agresive, situatie de natura a mentine legaturile emotionale cu agresorul.
Acesti doi factori pot explica de ce o mare parte din victimile violentei in familie decid sa nu se adreseze autoritatilor si sa ramana, in continuare, cu agresorul, pentru a suporta alte acte de violenta, maltratare, sau abuz.
De obicei victima, cel mai adesea, sotia, este convinsa ca bunastarea sau viitorul ei depinde de bunastarea sau vointa agresorului, un motiv in plus sa ramina in continuare atasata de el. Atunci cand este vorba de copii sau varstnici, dependenta fata de agresor si incapacitatea de a lua decizii constituie factorii dominanti ai atasamentului.

CONCLUZII: nici o explicatie cauzala nu este completa; exista explicatii care se centreaza pe individ, altele care pun accent pe influentele exterioare; influentele culturale, modelele invatate si transmise de la parinti catre copii sunt factori de risc in generarea si mentinerea violentei.
Factorii de risc trebuie luati in considerare deoarece vulnerabilizeaza persoane;
Toleranta violentei duce la perpetuarea ei; gasirea de justificari externe pentru violenta domestica este ineficienta in interventie; asumarea responsabilitatii de catre agresor este esentiala.
Violenta domestica se bazeaza pe identitatea de roluri, se bazeaza pe putere si control, in care o parte tinde sa domine si sa isi exercite puterea asupra celeilalte.
Agresorul manifesta aceste comportamente pentru ca beneficiile obtinute sunt mai mari decat pedeapsa adiacenta; un numar foarte mic de agresori sunt bolnavi psihici.