Senatoarea Doina Silistru a sustinut marti, 24 septembrie 2014, in plenul Senatului, o declaratie politica cu titlul: " Protestul fara proiect", pe care o puteti citi in continuare.

Au trecut mai bine de doua decenii de cand romanii, iesiti cu sutele de mii in strada, au luptat si au murit in numele libertatii. Este, probabil, cel mai mare castig al acelor evenimente sangeroase si al acestor ani, deja multi ani, in care am tot exersat-o - navalnic, la inceput, iar apoi, parca mai cu masura. Democratie fara libertate nu exista, dar, spunea Balzac, libertatea fara limite ucide libertatea. Si democratia, as completa eu.
Stimati colegi, acest preambul este necesar in contextul in care imi pare ca, din ce in ce mai des in ultima perioada, nu mai avem limita atunci cand, in numele democratiei, alegem sa protestam.
Am mai spus-o: la noi, la romani, orice eveniment este prilejul ideal pentru protest. Daca nu avem motive, le inventam, pentru ca, nu-i asa, noi trebuie sa protestam. Oare atat de mare sa fie doza de nemultumire a maselor? Atat de intense sa fie conflictele interioare care ne macina, incat sa iesim in strada, chiar si atunci cand nu suntem parte intr-un proces?
Se spune ca democratia este procesul prin care oamenii sunt liberi sa-l aleaga pe cel pe care sa dea vina. Acest lucru se intampla acum. Protestele acestor zile, in numele unui mediu mai curat, ,,construiesc" un vinovat de serviciu. Evident, ma refer la miscarile de protest nascute de proiectul Rosia Montana. Sa nu fiu inteleasa gresit: nu condamn protestul justificat al cetatenilor care sunt mai atenti la riscurile de mediu decat la argumentele de ordin economic. Daca as condamna ceva, acest lucru ar fi lipsa unui proiect alternativ care sa scoata zona respectiva din saracie. Altfel spus, ce punem in loc? Daca doar protestele din ultimele zile ar fi suficiente, si eu as fi in strada.
Din nefericire, stimati colegi, si in acest caz, ca in atatea altele, ne caracterizeaza protestul fara proiect. Iar acesta nu este nicidecum o solutie. Dimpotriva.