Editorial Lucian Avramescu: Eugenia, tiganca, si consultarile de la Cotroceni
Pe drum trece, la vale, spre satul Tisa, octogenara Eugenia, tiganca. E reperul meu de ani si ani ca nimic nu s-a schimbat pe pamant. Cat timp batrana isi plimba cele trei galeti de plastic goale pe care, vezi Doamne, le vinde (sunt pretextul ei pentru a masca o cersetorie nuda), inseamna ca nimic nu s-a clintit pe Terra. Americanii sunt la locul lor, adica mai peste tot, Putin vrea sa refaca imperiul lui Petru I, si a inceput in forta, lumea se roteste dupa aceleasi legi, stiute si nestiute, iar saracia la noi e neclatinata. Saracia, ca si limba, ca si traditiile, trebuie sa fie bine infipta in pamant. Altfel o spulbera vantul. Nu, n-a spulberat-o.
Intru in casa si primesc in plina figura mustrarea unui amic internetist si facebookist ca scriu orice, mai putin despre marile si gravele probleme. Te-ai pierdut in fleacuri, Avramescule! Si-mi da exemplul insemnarilor mele despre nea Gheorghe, poeziile mele pentru copii (am inceput un proiect de cartulie cu fiica mea cea mica!), alte fleacuri care ma distrag de la gravele probleme si ma prezinta vulnerabil in ochiul exigent al cititorului. Una din probleme e, zice el, si aici are dreptate, saracia. Saracia, da, e o tema. Deschid televizorul. Presedintele Iohannis a consultat si consulta partidele. Haiti! O fi pentru subtierea stratului gros de saracie? Nu, e pe chestiuni electorale. E nevoie de alte legi care sa nu mai bage, pesemne, ghiolbani in Parlament si hoti de drumul mare in Guvern. Am fost de acord cu, zice Ponta la iesire, si dezvolta niste de acord si niste propuneri pe care le-a facut pentru ca in viitor sa mearga bine. Cine? Tara.
Acum presedintele se consulta cu liberalii. Zambesc liberalii catre presedinte si presedintele catre liberali. Apoi se inchid usile. Zambesc mai departe sau or fi razand in spatele draperiilor? Neamtul pana acum a ras putin, iar dupa ce rade nitel, isi taie rasul si-l taie si pe al altora.
Pe cand, asa-i, consultari pe tema saraciei? E, presupun, o tema la fel de grava si de patriotica si de cioclopedica in alifia de preocupari ale cancelariilor, ca oricare alta din cele frecate zilnic in maioneza din televizor. E chiar o tema cat toate temele zidite in Turnul Babel al politicii interesului national.
La Sangeru ploua, burniteaza adica, ceea ce arata ca norii stau pe ganduri, obositi si ei sa tot ia rapid o hotarare cu tunete. Tiganca Eugenia nu se mai vede, cu saracia ei turnata in trei galeti goale. Octogenara isi creste niste nepoti pe care una din fiice ii face prin lume, ii desarta in poala maica-si, si pleaca iar prin frante si italii sa culeaga alti plozi. E si asta o forma a saraciei despre care tot scriu, dar cititorul meu ma vrea angajat. Am tot fost angajat si sunt. Nu cred totusi ca de la mine se trage saracia. Si o poezie pentru copii e o forma de lupta pentru viata si chiar impotriva saraciei.