REVISTA MAGAZIN: Peter Sturrock si dovezile radar (Autor : DAN D. FARCAS)
(continuare)
O lumina verde, stralucitoare
Un alt caz interesant a fost cel din Stephenville, Texas. In 8 ianuarie 2008, zeci de locuitori ai orasului si din imprejurimile sale au raportat observarea unor OZN-uri. Unii spuneau ca a fost o aeronava de marimea unui teren de fotbal sau mai mare. Expertul radar Glen Schulze si Robert Powell, director de cercetare la asociatia ufologica MUFON, au cerut imediat si au obtinut datele radar existente, prin cereri in virtutea legii libertatii de informare, cereri trimise la FAA, la Serviciul National de Meteorologie si la bazele Air Force din zona. In rezumatul cazului cei doi au scris: "Imensitatea obiectului, linistea completa si posibilitatea de a se deplasa la viteze enorme, ramanand apoi brusc stationar sau miscandu-se cu o viteza foarte mica, exclude orice aeronava cunoscuta. Distanta aproximativa la care se afla obiectul si descrierile facute de martori privind gradele de cer acoperite de obiect, au indicat un obiect cu dimensiunea de circa 1000 de picioare (300 de metri). Radarul a reperat de doua ori acest obiect necunoscut, zburand cu 1900-2100 mph. (circa 3200 km/ora)". Interviul dat de cei doi la CNN, ca si raportul radar complet sunt postate pe internet.
Dar cazul preferat OZN al profesorului Sturrock ramane cel cu elicopterul condus de maiorul Lawrence Coyne. La data de 18 octombrie 1973, pe la 22:30, un echipaj de patru oameni al unui elicopter al armatei de rezerva (Army Reserve), zburand de la Columbus la Cleveland, a avut, in apropiere de Mansfield, Ohio, o intalnire cu un obiect nepamantean.
Asa cum relata Coyne unui reporter, in 1975: "Zburam la aproximativ 2.500 de picioare (750 metri), atunci cand seful echipajului de pe elicopter a observat o lumina rosie pe orizontul de est. Apoi m-a informat ca lumina venea spre elicopter - venea spre noi pe o traiectorie de coliziune (...) M-am uitat la dreapta, am observat ca obiectul a devenit mai mare si lumina a devenit mai intensa. Am inceput sa cobor, pentru a iesi din cursul de coliziune. Zburam descendent, dar acest obiect era ca o racheta blocata pe elicopter, atata doar ca venea spre noi pe un unghi perpendicular, ca si cand ar fi vrut sa ne loveasca cu latul. Parea ca urmeaza sa ne ciocnim cu el si ne-am pregatit pentru impact, dar am auzit din spate pe membrii echipajului spunand, 'Ia uita-te!' si am vazut ca obiectul s-a oprit drept in fata noastra".
Apoi Coyne si echipajul sau au observat brusc o lumina care iesea din partea din spate a aparitiei, o lumina care a basculat cu 90 de grade si a intrat in cabina lor.
"Era o lumina verde stralucitoare. Si toate luminile de culoare rosie, pe care le folosim pentru a naviga noaptea s-au dizolvat in aceasta lumina verde - intreaga cabina a devenit verde. Si ne-a lovit pe fiecare dintre noi direct in fata."
"Am presupus ca e un avion de vanatoare de inalta performanta, dar atunci cand s-a oprit direct in fata noastra, toti cei patru ne-am dat seama ca nu putea fi asa ceva".
Asa cum a mai declarat Coyne, "din unghiul din care l-am vazut, aceasta nava avea o forma de trabuc. Nu avea aripi, nici stabilizator vertical sau orizontal; avea aproximativ 60 picioare (18 metri) lungime, 15-20 de picioare (4,5-6 metri) in inaltime. Eram la 1.700 de picioare (510 metri), cand acest obiect a inceput sa se miste incet spre vest, indepartandu-se de noi. In acel moment, eram ingrijorat ca ne-am putea izbi de sol si m-am uitat la altimetru; elicopterul nostru era la 3.500 de picioare (...) Ne-am dus asadar de la 1.700 de picioare la 3.500 de picioare in cateva secunde, si nu ne-am dat seama!" Elicopterul a atins apoi 3.800 de picioare, iar cei patru barbati au simtit o zvacnitura, "ca o turbulenta, moment in care am recapatat controlul aeronavei. Aveam din nou controlul, deci ne-am dus inapoi la 2500 de picioare si apoi am continuat drumul spre Cleveland" a spus Coyne. Imediat dupa incident, cei patru membri ai echipajului au elaborat, semnat si prezentat un raport oficial.
(Va urma)