Daniel Octavian Bejan alias Moshemordechai.ro: Cinspe
Mai sunt doar cateva ceasuri si ne strecuram in 2015. Unii mai pe furis, tiptil, sa nu se prinda ianuarie ca-i intram in odai, altii cu tambalau si zarva de lautari, ca sa priceapa junele cinspe ca muica suntem neam de piatra/cand e vorba tralala.
Cu domnu' paispe nu m-am inteles prea bine, dar ne strangem mainile, fiecare pe ale lui, ne salutam cu destul la cozoroc si ne felicitam reciproc ca n-o sa ne mai intalnim niciodata. Asta daca nu cumva profetul Einstein a stabilit ca in mare incurcatura care e universul e posibil sa mai paispe de cateva ori. Oricum, ne despartim, fara regrete, fara resentimente. Domnu' paispe spune ca eu as fi putut sa, eu zic ca si el ar fi putut avea bun-simt si sa. Asta e. Atat am putut amandoi.
In prima zi a lui cinspe o sa numar un an de cand Traian nu mai e. Aici Einstein ar fi putut face mai mult. Acum e frig. Si frigul, am inteles, vine si el dincolo. Sau de dincolo. Sau cumva.
Mai citesc cateva pagini, mai fumez cateva tigari, mai beau o singura cafea - ca e pe baza de mustrari medicale. Pe urma galagia ma anunta ca stand in cur m-am deplasat in timp si m-am strecurat in alimentara lui 2015. Sau in farmacia lui. Sau in depozitul de cherestea.
Derutant schimbul asta de ani. Se petrece conspirativ, la miezul noptii, cand dorm strugurii si ies ielele la descantat. Si atunci care-i rostul impuscatului tavanului cu dopuri de la sticle cu bauturi balistice? Ma tot uit prin odaie, sa vad unde-i linia aia vinetie, dintre domnul paispe si strainul asta de cinspe. As vrea sa stau, pret de o amintire, cracanat, cu un picior colo si altul dincolo.
La subtioara balconului vecinilor, un porumbel si-a facut salas. Sta acolo zgribulit, incercand sa se apere de frigul asta care a venit de sub chilotii iernii. La miezul noptii n-o sa bubuie dopuri, nici n-o sa chiuie. O sa se sperie de harmalaie, o sa tremure de frig si o sa scape un gainat. La multi ani, bai porumbel! Tu intelegi mai mult decat reusim noi.