MAGAZIN : Intalniri OZN pe insula Vancouver (Autor : DAN D. FARCAS)
Rob Morphy, artist plastic si investigator al faptelor fara explicatii, a recapitulat recent, intr-un articol, o intamplare pe care el o califica drept una dintre cele mai ciudate si fascinante din lunga istorie a observatiilor OZN. O rezumam in cele ce urmeaza. In ajunul Anului Nou, 1970, cu putin inainte de miezul noptii, cu simtul datoriei mai puternic decat regretul ca nu poate participa la revelionul pentru schimbarea de prefix, sora medicala Doreen Kendall intra in Cowichan District Hospital (CDH) din Duncan (insula Vancouver, Columbia Britanica, din Canada), pentru schimbul care dura de la miezul noptii la opt dimineata. Ea si-a facut apoi rundele in unitatea de terapie intensiva pentru pacientii varstnici, impreuna cu asistenta licentiata numita Frieda Wilson.
In jurul orei 5 dimineata, Kendall a observat ca unul dintre pacientii ei se agita neincetat. Presupunand ca ii este prea cald, a tras la o parte draperiile din camera cu 4 paturi, pentru a permite sa intre aerul in salon. In acest timp, superiorul ei o urmarea de langa usa. Asa cum a declarat ulterior sora:
- Indata ce am tras draperiile, o lumina orbitoare m-a lovit in ochi. Era inca intuneric afara, dar la aproximativ la 20 de metri, chiar deasupra salonului copiilor, in stanga mea, plutea acest obiect, foarte mare si atat de luminos incat puteam vedea totul in mod clar.
Aparitia, descrisa ca avand forma planetei Saturn, avea un diametru care a fost estimat la 15 metri:
- Partea de jos era argintie, ca si cand ar fi fost de metal, si avea o forma de bol. In jurul ei, era un sir de lumini stralucitoare, ca un colier. Partea de sus era o cupola stravezie, ca de sticla, luminata din interior, incat am putut vedea prin ea.
Figuri mascate
Ca si cum asta nu ar fi fost suficient de bizar, Kendall a spus ulterior ca a putut distinge doua figuri masculine mascate, cam de 1,80 metri, stand in picioare, in interiorul acestei cupole. Unul dintre ei statea in spatele celuilalt si parea sa fie ceva mai mic, desi aprecierea putea fi si un efect de perspectiva. Ambii priveau - conform lui Kendall - spre dreapta, deci nu spre spital.
- Aratau ca niste oameni frumosi, inalti, bine facuti. Erau imbracati in costume mulate pe corp, din acelasi material care le acoperea si capetele. Doar mainile erau dezgolite si chiar am observat cat de umane pareau. Carnatia lor parea la fel ca a noastra.
In acest moment, Kendall a observat ca nava misterioasa s-a inclinat spre ei. In aceasta pozitie ea a zarit doua proeminente, ca niste scaune, iar in spatele acestora, ceva descris de ea drept un panou de instrumente, care arata ca si cum ar fi fost facut din metal cromat. Panoul, care ocupa aproape jumatate din spatiul din interiorul OZN-ului si ajungea practic pana la varful cupolei, era umplut cu cercuri sau cadrane (probabil de navigatie) de diferite dimensiuni, iluminate din spate.
Conform lui Kendall:
- Individul din fata se uita la panou ca si cum se intampla ceva foarte important si m-am intrebat daca nu cumva au probleme mecanice. Chiar am crezut ca au aterizat pe acoperisul spitalului si apoi au avut probleme cu decolarea. Poate deoarece eu sunt interesata de masinarii, prima ipoteza a fost ca vor fi fost probleme mecanice si s-au oprit sa faca reparatii.
Interesant, ca aceasta sora medicala de varsta mijlocie statea entuziasmata de ciudata aparitie plutitoare din fata ei. Mai tarziu, ea va spune:
- Nu am simtit niciodata atata pace, in toata viata mea. As fi dorit sa pot vorbi cu ei. Eram complet oarba la orice altceva si nu simteam nicio teama. De fapt, mi-ar fi placut sa fi mers cu ei la o plimbare si, daca ar fi vorbit cu mine, le-as fi raspuns destul de natural.
(Va urma)