Senatorul Gheorghe Saghian a sustinut in data de 2.03.2016 o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Munca suplimentara. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Astazi doresc sa va atrag atentia asupra unui aspect des intalnit, dar care, din pacate, nu este reglementat prin lege in mod clar. Este de datoria noastra sa ne asiguram ca o multitudine de aspecte intalnite in viata de zi cu zi sunt acoperite explicit si exact prin lege, pentru ca fiecare cetatean sa beneficieze de drepturile care i se cuvin.
In mod concret, ma refer la faptul ca in Codul Muncii din tara noastra nu exista la ora actuala prevederi explicite privind remunerarea muncii suplimentare prestate de catre o persoana in numele alteia, in conditiile in care preia din atributiile celei de-a doua, aflate in concediu medical. Or, stim prea bine ca este frecvent intalnita situatia in care atributiile unei persoane aflate in concediu medical trebuie preluate de o alta persoana. Este firesc sa vorbim, in aceste conditii, de munca suplimentara. Acest tip de munca suplimentara ar trebui sa fie reglementata in mod clar de catre Codul Muncii, fiind o activitate care poate surveni deseori in cadrul activitatii unei companii sau al unei societati comerciale si chiar in segmentul bugetar. La ora actuala, munca suplimentara este definita de Codul Muncii ca fiind munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, adica de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana. De asemenea, este prevazut ca munca efectuata de catre salariat dupa terminarea programului poate fi calificata ca munca suplimentara numai in situatia in care exista o solicitare din partea angajatorului pentru efectuarea de munca suplimentara. In plus, legislatia muncii prevede, la articolele 122 si 123, ca munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
In acest sens, se intelege ca salariatul va beneficia, in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea muncii suplimentare, de acelasi numar de ore libere precum cel al orelor suplimentare prestate, beneficiind de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
In acelasi context, este prevazut ca munca suplimentara se face la solicitarea angajatorului si cu acordul angajatului, iar pentru efectuarea ei este necesara solicitarea din partea angajatorului si acordul salariatului. Cred insa ca situatia muncii suplimentare prestate de catre o persoana in numele alteia, in conditiile in care preia din atributiile celei de-a doua, aflate in concediu medical trebuie sa fie reglementata in mod explicit in cadrul legislatiei in vigoare intrucat este un tip de activitate care poate surveni in conditii aparte, iar felul in care angajatul si angajatorul se raporteaza la aceasta poate fi diferit. Chiar daca exista prevederi in Codul Muncii referitoare la posibilitatea remunerarii muncii suplimentare, din anul 2011, fiecare Guvern a suspendat acest drept prin diferite ordonante de urgenta. Consider ca ar trebui sa ne gandim serios la posibilitatea de a identifica o solutie legislativa cu privire la crearea cadrului legal pentru ca angajatorul sa poata oferi un spor la salariul celui care preia atributiile colegului aflat in concediu medical pe o periada mai mare de 30 de zile, angajatorul neavand nici un temei juridic de a acorda timpul liber corespunzator sau posibilitatea de compensa in bani munca suplimentara. Este de datoria noastra sa ne asiguram ca niciunei persoane nu ii sunt incalcate drepturile, mai ales perfectionarea continua a reglementarilor legislative in vigoare sau inca in curs de elaborare. Acestea nu trebuie sa lase intrebari fara raspuns sau sa prilejuiasca situatii neclare ori aducatoare de daune. In incheiere, imi exprim convingerea ca fiecare dintre dvs. intelegeti contextul aparte al tipului de munca suplimentara la are am facut referire si, mai ales, ca acesta impune o analiza obiectiva si detaliata, pentru a ne ajuta in elaborarea unor prevederi legislative amanuntite si clare in aceasta privinta.