Marius Tuca (Jurnalul National): Prima zi a anului din noi

E dimineata, muntele a rasarit astazi inaintea soarelui, poate fi prima zi a anului, dupa cum la fel de bine poate sa fie ultima zi a sa, minus paisprezece sau chiar minus cincisprezece grade, culorile sunt stinse atit de devreme, aerul si lumina sunt mai puternice ca niciodata, ele deseneaza impreuna conturul caselor, al aburilor si al muntilor, alb si negru, ger si lumina amestecate cu toate intr-un peisaj in care nu mai incape aproape nimic, linistea e singura care se strecoara nestingherit si, pe nevazute, apasa in jur, impresia ca timpul sta pe loc e atat de puternica si ireala, incat simti asta in ochi, in aer si in departare, zapada de data trecuta e rece si parca trece prin tine, vaile dorm in pace lungite pe orizonturi nesfirsite, e un bun prilej sa eliberezi ceata strinsa de atata vreme in tine, sa acopere vaile neimpacate cand cu singuratatea si cu viscolul, cand cu linistea si cu cerul, e prima zi a anului din noi, e ziua care nu respecta nici un calendar, nici pe-al trupului, nici pe-al vremii, n-apare trecuta nicaieri, e prima zi a anului din noi...