Ninge cu pene uriase de lebada / AmPress / Editorial de Lucian Avramescu
Nu mai stiu ce-au glasuit meteorologii! La Sangeru ninge, ninge ACUM cu cei mai mari fulgi de zapada pe care i-am vazut in viata mea. A inceput de parca cineva a tras o cortina alba la geamuri. Luciana a plecat la scoala la opt fara nitel si ploua ca si cand n-ar fi plouat - discret, hoteste, furisat. Doar baltocile de afara se aratau ciupite de varsatul ploii. Apoi a venit ninsoarea. Totul este alb. Albul nu e ca in magazine, nu e ca-n sifonier. Nici miresele nu-s atat de albe. Dumnezeu scutura lebedele lui inger, iar fulgii sunt uriasi. Coanda spunea ca-n fiecare loc al lumii ninge altfel. Savantul roman avea o uriasa colectie de fotografii marite de fulgi de nea. El bagase de seama ca arhitectura de cristale deosebeste ninsoarea din Alaska de ninsoarea din Vladivostok, ca intr-un fel ninge la Filiasi si altcum la Dorohoi, iar fulgii, ca si casele, ca si oamenii au o amprenta a locului si un suflet al lor. Cum o fi sufletul fulgului lipit chiar acum de geamul meu? Afara nu-i rece si zapada, probabil, va muri deindata ce penajul din cer se va ispravi iar Cel de Sus va obosi sa-si bata stolurile desenate pe covorul lui nesfarsit. Aveam de gand sa gadil sub barbie, cu sisul pixului, un politician care si-a scos iar mobilierul obrazniciei la vedere dar e pacat de frumusetea ninsorii. Ninsoare frumoasa, dragi prieteni, atatia cati mai am!