OCTAVIAN ANDRONIC: Aparatorii si agresorii Justitiei

Pentru un observator neutru, justitia romaneasca da semne ca functioneaza. Multe dintre dosarele "grele" au ajuns la final si s-au soldat, unele cu condamnari, altele cu achitari. Pana si CSM-ul pare sa-si fi regasit busola, alegand in fruntea sa un magistrat si nu un functionar - procuror.
Cu toate acestea, acuzele de obedienta politica si de manipulare nu inceteaza. Ba se intetesc. Iar acest lucru se intampla pe fondul fracturii grave provocate, in 2012, de lupta de gherila dintre puterea nou instalata si ramasitele - la varf - ale celei vechi. Atunci a fost lansat sloganul "institutiilor verticale" - acelea care s-au declarat de partea presedintelui suspendat - si a celor subordonate politic - cele care impartaseau viziunea si punctele de vedere ale Aliantei. Dupa opt ani de presiuni si interventii constante asupra corpului magistratilor - amintiti-va cum mergea, regulat, presedintele la sedintele CSM si cum ii tragea de urechi pe magistratii care nu indeplineau directivele "democratice" - s-a produs o certa politizare a acestuia.
Segmentul cel mai expus a fost Parchetul, pentru ca reprezentantii sai, functionari publici supusi toanelor executive, nu dispuneau de independenta si inamovibilitatea partenerilor lor din instante. Treptat, Parchetul prin varful sau de lance, DNA in fruntea caruia a fost pus un procuror cu CV indoielnic, maculat de abuzuri, printr-o incalcare flagranta a procedurii initiate de catre precedenta guvernare de catre noul ministru al Justitiei, Monica Macovei, a fost transformat in instrumentul cu care puterea de atunci se rafuia cu adversarii din cea precedenta. Cuvantul de ordine - "la puscarie cu pestii mari" - a dat de lucru structurilor specializate, care au lasat deoparte orice alte obiective, concetrandu-si atentia si resursele asupra tintei indicate. Asa se face ca mai bine de sase ani n-a avut importanta cat din banul public se cheltuieste pentru a fi prins cu ocaua mica un Nastase. Cu "ocaua mare" era greu, asta ar fi implicat profesionisti mai buni si modalitati de lucru mai subtile decat cele folosite pentru a constata ca fostul premier si-a pus niste termopane la vila din Zambaccian. Declansate de reclamatii apartinand unor varfuri politice - Mona Musca, Monica Macovei, investigatiile DNA au tesut in jurul lui Nastase o plasa de acuzatii de drept comun, proiectate ca acesta sa nu poata scapa, intrand dintr-una in alta.
Singura prezumtie de inteligenta a anchetatorilor a fost aceea de a ramane, in acuzatiile formulate, la nivelul maruntisurilor, altminteri cazul putandu-se transforma in unul similar celui al Iuliei Timosenko. Toata aceasta operatiune concertata poate fi lesne suspectata de manipulare politica, oricat ar zice presedintele ca nu e asa. Iar faptul ca el este principalul beneficiar nu mai trebuie demonstrat, cu atat mai mult cu cat semnalele sale publice - identificarea celor care ar fi trebuit sa ajunga la puscarie - au fost cu sfintenie urmate de procurori.
Iata de ce cred ca apelul comic de patetic al lui Basescu, de a nu mai fi atacata "justitia" nu are nici o justificare. Justitia se poate apara singura, nu are nevoie nici de Basescu si nici de Ponta, dar cu o conditie: aceea de a demonstra ca functioneaza corect si in spiritul autenticei dreptati.
Inca prea numeroasele situatii in care instantele se contrazic flagrant in deciziile lor arata faptul ca criteriile nu sunt unitare, ca legile au multe lacune care pot fi speculate si ca exista o certa presiune asupra lor care face ca actul de justitie sa fie privit cu neincredere.

Sursa : AmosNews