MOSHEMORDECHAI : Oarba, beata sau curva?

N-am spus/scris niciun cuvant, ieri, despre noua condamnare a lui Adrian Nastase. Au scris/spus/hahait/chiuit/zbierat multi altii; nimic din ce as fi spus n-ar fi contat, ar fi fost doar inca un zgomot sporind zarva si asa insuportabila. Nu am idee cati dintre cei care s-au grabit sa vocifereze ieri, intr-un fel sau altul, cunosc datele dosarului, au o corecta reprezentare juridica a lucrului despre care vorbeau, dar asta e irelevant. Cei care aveau de cheltuit ura impotriva lui Nastase au cheltuit-o, cei care aveau de revarsat compasiune si-au revarsat-o. Dreptul, cu institutiile sale, n-a fost decat diapazonul in care s-au acordat glasurile.
Ca intotdeauna, revarsarea umorilor trebuia sa fie beligeranta. Cei care juisau la aflarea vestii condamnarii aveau a se rasti la cei care il compatimeau pe Nastase. Acestia din urma, la randul lor, belicosi, vestind crude razbunari la ceasul cand se intoarce roata, pentru ca mierea compasiunii curge doar pentru "ai nostri".
Am auzit, iar si iar, cum aud de atatea ori, ca deciziile justitiei nu ar trebui comentate, ca nu se cade, ca statul de drept (???) face bube daca apar comentarii la adresa deciziilor instantelor etc. Pentru ca (n-ati observat?) existam intr-un stat de drept, in care separarea puterilor functioneaza fara cusur, excesele si abuzurile nu exista, magistratii sunt niste vanjosi cavaleri ai dreptatii, toba de carte, insensibili la firul scurt, neclintiti de vantul spagii.
In vreme ce noi, cuviinciosi traitori in statul de drept, aflam ca nu e bine sa comentam deciziile justitiei, Traian Basescu prezida lucrarile CSM, amintindu-i unuia sau altuia cine i-a numit si ce obligatii are numitul cand e sunat de el, presedintele. La Curtea Constitutionala isi beau cafeaua trepadusii distribuiti conform algoritmului politic, in CSM se incaiera gastile ajunse acolo tot pe baza de algoritm, dosare si butoneala, procurorul general si sefa DNA sunt numiti pe baza tocmelii intre gasti. Dar noi nu avem voie sa comentam deciziile justitiei!
Ba sa fim iertati! Nu doar avem voie a le comenta, suntem chiar obligati sa o facem, daca ne mai pasa macar putin de reziduurile de democratie, care inca mai exista. Nu ne putem opune, nu avem voie sa incalcam sau sa indemnam la nerespectarea hotararilor instantelor, dar sa comentam avem dreptul, avem, repet, chiar obligatia asta. Asa cum avem obligatia de a cracni la toate raznele politicii, asemeni trebuie sa facem si cand justitia da semne ca se poticneste sau ca o ia razna. Iar la noi sunt multe, tare multe, semnele ca afacerile justitiei se intampla prea des in afara dreptului.
E greu sa ceri respectul pentru o institutie, in speta institutia dreptului, cand reprezentanti institutiilor, fara odihna, lucreaza la subrezirea increderii in acestea. Cei din institutia justitiei ne vestesc ca avem fosti premieri, parlamentari, ministri penali - ba poate chiar si un presedinte in functie. Cei din institutiile politice vorbesc despre stricaciunea din justitie, despre coruptia si politizarea de acolo. Dar noi nu avem voie sa comentam, noi datoram, orbeste, respect institutiilor. In abstract.
Trebuie sa ne oprim din vociferari, sa incetam a comenta hotararile instantelor. Pentru ca nu se cade. Pentru ca nu intelegem, pentru ca nu ne pricepem, pentru ca suntem septelul, indemnat de la spate de biciul puterii, mereu schimbatoare, mereu in rostogolire. Cea mai uluitoare, scandaloasa si fara rusine faradelege la care am asistat, de 24 de ani incoace, e aceea cand, in fata unei tari intregi, in Camera Deputatilor, Roberta Anastase a furat la vot. In privinta aceasta, pana in ziua de azi, justitia ale carei decizii nu ar trebui comentate, nici nu a stranutat. Acolo s-a furat o lege cu totul! Si? Babasa de la Cotroceni a intors legea din drum, s-a pus batista pe tambal, Morar e la CCR, Kovesi la DNA, Anastase in Parlament, totul e bine si statul de drept fumeaza cu filtru! Dar noi n-avem voie sa comentam deciziile instantelor, n-avem a respira macar deasupra afacerilor justitiei.
La ceasul cand scriu, tocmai a venit vestea ca Necolaiciuc, cumatrul lui Basescu, autorul unuia dintre marile jafuri ale ultimelor doua decade, tocmai a fost achitat de catre justitia ale carei decizii nu avem voie sa le comentam. Asta e putin important. Cei care il urasc pe Necolaiciuc sunt mai putini decat cei care il urasc pe Nastase. Iar in tara asta, cata vreme justitia ii arde pe cei pe care ii uram noi, vom socoti ca ea, justitia e dreapta. Pentru ca, am fost bine dresati, asa am fost invatati sa gandim, justitia se rafuieste cu oameni, nu judeca fapte.
N-am scris nimic despre condamnarea lui Nastase. Nici nu o sa o fac. Pentru ca subiectul nostru nu e Nastase. Nici Anastase. Nici Necolaiciuc. Ci exact cel despre care am vorbit: justitia. Adica o fictiune, despre care ni se spune sa credem ca exista aievea.