Magazin: Intalniri cu umanoizi stranii (Autor: DAN D. FARCAS)
(Continuare)
O petrecere de nepamanteni
La Teresopolis, statul Rio de Janeiro, Brazilia, in seara zilei de 12 ianuarie 2011, indata ce a disparut lumina zilei, martorul intamplarii a auzit mai multe zgomote, venind din diferite directii, din jurul casei sale. A fost foarte speriat, deoarece zona fusese lovita recent de precipitatii severe si s-a gandit ca un grup de jefuitori pregatea unui atac, stiind ca el era singur. Intregul cartier era fara energie electrica. A strigat ca nu exista in casa nimic valoros pentru a fi luat. Mai tarziu, intrucat zgomotul continua, si-a spus ca erau militari care, stiind ca va fi jefuit, ii asteptau pe raufacatori. Intre timp se ruga, cautand sa accepte ca ar putea muri de mainile jefuitorilor.
Pe masura ce Luna Plina rasarea, si peisajul se lumina, vizitatorii au devenit mai vizibili. Martorul a estimat ca au fost peste 100 de fiinte de diferite marimi si forme (dar cele mai multe cu aspect uman), care se distrau si se zbenguiau pe pinii de pe proprietatea lui. El s-a simtit brusc extrem de onorat de a gazdui o petrecere de nepamanteni.
La un moment dat, unul dintre vizitatori a coborat intr-un glob stralucitor de lumina undeva intre 10 si 20 de metri de la fereastra bucatariei sale, stand in picioare, avand in fata doi barbati imbracati in uniforme militare. Martorul a presupus ca a fost o comunicare (sau poate doar o tentativa), prin utilizarea telepatiei. Au stat acolo cam intre 30 si 60 de minute. Martorul spunea ca intunericul l-a facut sa piarda notiunea timpului. El a vazut si multi soldati, foarte bine deghizati, intr-un tufis din fata ferestrei din bucatarie. I-a intrebat daca ar putea merge afara, daca i-ar fi afectata in acest caz integritatea fizica, sau daca ar perturba evenimentele in curs de desfasurare, dar nu a primit niciun raspuns. A indraznit totusi sa iasa si sa stea pe o stanca situata la 5 metri de usa bucatariei sale. A observat imediat ca fiintele au devenit timide si au incetat zbenguiala lor prin copaci.
In aceasta situatie, martorul a rostit mantra OM, despre care i s-a spus ca ar fi sunetul Universului si unul dintre numele lui Dumnezeu. Vizitatorii au devenit atunci ceva mai putin timizi si si-au reluat zbenguiala. El a simtit atunci ca ar fi bine sa se intoarca in casa, pentru a nu perturba petrecerea, care a continuat mai multe ore. In tot acest timp, s-a simtit in siguranta si extrem de onorat de a gazdui un asemenea eveniment; e drept, nu-i placea ca armata l-a ignorat, dar si-a zis ca asa o fi fost procedura. In dimineata urmatoare - spune martorul - au fost acolo vreo 4 sau 5 militari care incearcau sa stearga orice posibila urma lasata de vizitatori, dar nu poti lipi la loc un copac rupt. Potrivit martorului, evenimentul s-a repetat si in noaptea urmatoare.

xxx

Ce facem cu astfel de istorii? Sa le credem? Ele au fost relatate totusi cu buna credinta, deci probabil ca s-a intamplat ceva, prin urmare nu e bine nici sa le maturam sub covor.