MAGAZIN: O intalnire de gradul III in Romania anului 1939? (Autor: DAN D. FARCAS)
-continuare -
George Parvu scrie ca, peste 5 ani, pe 10 august 1944, s-a intalnit din nou cu ciudata aparitie, intr-un loc mai departe de sat, unde dormea intr-un prepeleac, pentru a pazi un lot cu struguri timpurii. Noaptea a vazut o steluta care efectua un joc in zigzag, urcand si coborand. Steluta i-a dat tarcoale, la o distanta nu mai mica de 150 de metri, dupa care s-a indepartat. A reaparut a doua zi, cat un butoi de 500 de litri luminos. De frica, George s-a ascuns, cateva minute, impreuna cu cainele sau, intr-un lan de porumb. Obiectul, dupa ce a efectuat cateva cercuri stranse, s-a urcat brusc spre cer, ca o sageata aprinsa. Peste un timp, a auzit iar zgomotul facut de OZN, acelasi cu al celui vazut in 1939. Acest zgomot nu l-am uitat niciodata, asa ceva nu se uita. Din nou, a incercat sa se ascunda. Obiectul s-a apropiat, a efectuat cateva cercuri, dupa care s-a indepartat.
O a treia intalnire a avut loc in luna august 1949, intr-o poienita din Padurea Sarata, aflata in apropierea hotarului de vest al comunei Armasesti. Intr-un moment de cumpana, cand avea mari probleme cu conditiile cerute de regim pentru a fi admis la facultate, a vazut deasupra sa, plimbandu-se si leganandu-se in aer, un fel de geamandura uriasa de forma ovala, ca o lalea inchisa, care, la capatul gros avea o scobitura concava, ca un lighean imens, pe fundul caruia era fixat un fel de hublou, de data aceasta puternic luminat, ca oglinda reflector a unei lanterne. I s-a parut atunci ca obiectul i-a trimis un semnal de incurajare.
A revazut OZN-ul din nou - scrie el - in vara anului 1954, in plin centrul Bucurestiului. De acum George Parvu absolvise facultatea si lucra la un institut de cercetari geologice. Era impreuna cu un numar mare de martori, care au urmarit, cu totii, o aparitie luminoasa, care se strecura printre blocuri, deasupra strazii Edgar Quinet, intre Universitate si blocul Dunarea. Avea dimensiunile unui ceaun enorm; a executat cateva miscari in zigzag, dupa care a disparut, urcand spre cer cu o viteza fantastica.
Un ceaun enorm pe cer
S-au intrebat, cu totii ce o fi fost aparitia aceasta. A doua zi, martorul a cercetat curios paginile principalelor doua ziare oficiale: Scanteia si Romania libera, in speranta ca va gasi o notita despre eveniment. Dar acolo nu era nimic. Numai unii locuitori ai Capitalei susoteau si comentau, ca un zvon, cum ca ar fi fost vazut un obiect strain, necunoscut, deasupra Universitatii.
George Parvu a povestit aceasta ultima observatie, ca si mai vechile sale patanii, unuia dintre profesorii importanti ai facultatii. Era academician si se spunea ca ar fi fost si seful unei loji masonice. Acesta l-a ascultat atent si calm. In final, i-a spus ca il crede, dar l-a rugat sa nu mai spuna nicio vorba despre caz”. A dus degetul aratator la buze, semnul indubitabil al tacerii. Martorul si-a amintit atunci ca, si in timpul razboiului, relatase intalnirea sa din 1939 unui ofiter german, stationat in zona, care nu l-a crezut, dar si-a pus si el degetul la buze, sfatuindu-l sa taca.
Abia in 2011 s-a decis sa-si faca publice dramaticele intalniri, simultan prin doua carti: La voia destinului, Editura C.N.I. Coresi si Extraterestrii si Toma Necredinciosul, Editura Semne -Artemis, ambele edituri din Bucuresti. De asemenea, impreuna cu prietenul sau, geologul Avram Burlacu, el insusi autor de articole in mai multe reviste, a scris un material intitulat Adevarul despre fiintele extraterestre care viziteaza Terra. Autorii s-au adresat, cu acest material revistei Magazin si, aparent, si altor publicatii. Probabil, plecand de la acelasi articol, Ionel Grama a publicat o relatare a cazului in revista Lumea Misterelor”.
George Parvu a continuat sa se intrebe daca cei doi omuleti au fost cu adevarat extraterestri, sau poate a asistat la testarea unor aparate militare secrete, intrucat ulterior a auzit ca, incepand cu anul 1935, atat Germania cat si Japonia incepusera cercetari pentru fabricarea de noi arme sofisticate si pentru descoperirea de noi surse de energie, in vederea razboiului. Suspiciunile sale au fost intarite de asemanarea uimitoare dintre miscarile de salut ale extraterestrilor cu acelea ale japonezilor.
Autorul prezentui articol ar fi dorit sa-l intalneasca personal pe George Parvu si pe Avram Burlacu. Si nu doar pentru ca au mai ramas unele detalii si neclaritati de lamurit. Din pacate, la scrisorile trimise la singura adresa (electronica) pe care o aveam nu am primit raspuns si in ciuda unor investigatii, pe mai multe cai (dar poate nu suficient de insistente), n-am reusit sa gasesc alte modalitati de contact. Ar fi o mare bucurie daca ne-ar auzi macar acum si ne-am putea intalni.