DW: 1 Decembrie: sarbatoare a statului sau a societatii? (Autor: Horatiu Pepine)
Ce lipseste zilei de 1 Decembrie? Este o serbare prea noua si care a avut si nenorocul sa fie instituita intr-o perioada de saracie, in care o fanfara militara parea o culme a spiritului festiv. S-a spus pe un ton de repros ca 1 Decembrie este, de fapt, o sarbatoare a statului si nu una a cetatenilor. Parada militara, cu masini blidate, elicoptere si avioane de lupta ar imprima manifestarii un aer mai curand ofensiv si amenintator, iar spectatorii prinsi in zonele strict delimitate ar semana prea putin cu oamenii care se bucura liber. Am auzit nu o data acest comentariu deceptionat si el nu este lipsit de noima. Aerul acesta rigid, excesiv militaros, inghetat e real, dar el tine fatalmente si de anotimp ca si de faptul ca ne lipseste cultura serbarilor publice. Acestea nu constau pur si simplu intr-o jubilatie dezlantuita, fara forma, in manifestarea pura a libertatii, ci intotdeauna pretind un scenariu, o distributie a rolurilor, un efort indelungat de pregatire, o mare grija pentru detalii, decoratiuni, costume si, evident, o mare cheltuiala. Sarbatori ale societatii sunt minunatele cortegii de ambarcatiuni venetiene, ca de pilda Festa de la Sensa si Carnavalul din acelasi oras cu costumele sale mirobolante. Ele ne arata insa in ce masura bucuria este organizata si pusa in forma si cat de putina spontaneitate ingaduie ele de fapt! Frumesetea acestor serbari nu sta in inspiratia de o clipa, ci in organizare minutioasa si repetitie rituala. De fapt e nevoie de o traditie si daca lipseste ceva zilei de 1 Decembrie este tocmai traditia. Este o serbare prea noua si care a avut si nenorocul sa fie instituita intr-o perioada de crunta saracie, in care o fanfara militara parea deja o culme a spiritului festiv. Iar lipsa de imaginatie si de mijloace din primii ani s-a perpetuat si a constituit, incetul cu incetul, o traditie negativa, caci a reprodus si perpetuat forma unei sarbatori imaginate intr-o perioada de criza. Astazi am asistat la un progres remarcabil, dar unul inchis in limitele acestei traditii in sensul ca parada militara a fost mult mai ampla, cu mai multe masini zburatoare si efecte specaculoase. Poate amploarea parazii militare de anul acesta are si un alt talc, dar acesta este secundar. Sa mai spunem ca ar fi de dorit sa recuperam sarbatoarea de la 10 mai? Macar pentru anotimp, dar mai ales pentru ca are semnificatii mai bogate (monarhia, independenta, primavara ca renastere) si pentru ca am putea gasi modele pe care sa le urmam cat mai fidel posibil. Dupa o intrerupere atat de indelungata, am fi poate pusi in situatia de a reinventa traditia, dar ce poate fi mai stimulant? Am intelege mai bine ca o serbare publica este, in primul rand, un fapt de cultura. In fine sa observam ca ziua de 1 Decembrie este o sarbatoare a statului in modul cel mai legitim si nu printr-un act de confiscare. Societatea este, de fapt, in destule privinte decalata, daca ne gandim mai ales la concetatenii nostri unguri. Statul in schimb este obiectul central al omagiului pe care il aducem la 1 Decembrie si mai precis statul national si natiunea ca substanta a statului. Aici se gaseste, indiscutabil, o problema politica majora care asteapta sa fie abordata cu mai multa hotarare. Europa de azi pare sa renunte la consensul integrationist si ne someaza sa luam la randu-ne o decizie mai clara. Dar cat priveste sarbatoarea ca atare ea nu-si tradeaza menirea. Ea este ce este si daca ni se pare insuficienta ca forma avem un motiv in plus sa o dublam prin recuperarea traditiei.
(Sursa: dw.com)