Senatorul Viorel Chiriac a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Paradoxuri ( 1 ). Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Exista o tara in care, anchilozat in scheme si sabloane, invatamantul national a reusit la un moment dat istoric sa pregateasca cadre, mai mult sau mai putin competente, pentru a asigura necesarul unei societati aflate in marsul fortat al industrializarii si urbanizarii, ca procese intrinseci ale modernizarii economice si sociale, cu orice pret. Chiar daca era invechit si supercentralizat, acest invatamant national era apreciat si accesat de catre tineri de pe toate meridianele lumii. Cu toate ca era ancorat intr-o realitate iluzorie si puternic ideologizat, acest invatamant a pregatit oamenii capabili sa inteleaga si sa infaptuiasca schimbarea, ruperea transanta de trecut si infaptuirea unei revolutii social-economice si culturale globale, inclusiv propria modernizare si reformare. Desi invatamantul s-a reformat si s-a modernizat continuu in ultimii ani, incercand si chiar reusind sa se alinieze in multe domenii celor mai avansate tari europene, tranzitia nu s-a incheiat si nu da semne ca s-ar incheia curand. Cu toate aceste prefaceri revolutionare, invatamantul acestei tari nu numai ca este mult inferior altora, dar continua intr-o originala traditie sa scoata tampiti pe banda rulanta, conform convingerilor unora si dupa cum se exprima un original personaj , altfel extrem de bine informat. Desi generatiile de elevi, iar mai tarziu de absolventi tampiti, scoase de acest invatamant incompetent, se succedau sistematic si implacabil, acestia continuau, in mod inexplicabil, sa obtina premii peste premii la diferitele concursuri si olimpiade internationale, atragand respectul si aprecierea din partea competitorilor considerati net superiori. Cu toate ca obtineau premii peste premii, succese unele dupa altele, nu numai ca dascalii erau marginalizati si desconsiderati, dar absolventii nu-si gaseau un loc de munca si nu se puteau integra sau se integrau foarte dificil in propria tara. Desi erau considerati non-valori, greu de integrat in economia si societatea proprie, neavand practic nici o sansa demna de luat in calcul la ei acasa, erau insistent cautati, ofertati si promovati in domeniile de varf din cele mai avansate tari ale lumii. Chiar daca la locurile lor de munca din tarile supercivilizate, acesti absolventi erau apreciati, promovati si recompensati corespunzator, chiar daca valoarea lor profesionala si general umana crescuse enorm, nu se considera util, in tara lor de origine, ca ar trebui sa se apeleze la experienta lor profesionala, la tezaurul de idei si de practici pe care le detineau. Cu toate ca educatia si invatamantul erau considerate unanim domenii strategice fundamentale, esentiale si prioritare, de care depindeau prezentul si viitorul tarii, acestora nu li se acordau recunoasterea, pe care o meritau si sustinerea, de care aveau nevoie. Recunoasterea morala si sustinerea financiara.