Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica intitulata: Cine omoara Europa, refugiatii sau noi?! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
O idee bantuie Europa - Uniunea si-a facut datoria, Uniunea poate sa moara. Vorbesc de uniunea in care ne-am dorit sa intram, nu de cea care a ajuns astazi. Exista interese din interiorul si din exteriorul Uniunii; o spun pentru ca e vizibil, nu pentru ca as fi adepta vreunei teorii conspirationiste.
Numeroase parghii sunt utilizate pentru ca obiectivul sa fie atins. Politicile de azil reprezinta una dintre ele; exista si altele - vitezele multiple, guvernanta economica, TTIP.
Migratia este o problema importanta, care trebuie gestionata, dar nici pe departe atat de grava pe cat este instrumentalizata politic de cei care, din interese oportuniste sau inconstient, invoca argumentele extremei dreapte - diferentele culturale/rasiale/etnice care are face imposibila integrarea acestor oameni, taxati in bloc drept teroristi.
Consider ca interesul tarii noastre nu este sa se ralieze la aceasta poziție! Pentru prima data am putea sa dovedim ca, pe langa orgolii, suntem capabili sa vedem care ne este interesul, interesul romanilor.
Ratiunile pentru care trebuie sa fim deschisi si solidari la gestionarea acestei crize sunt cele de principiu dar si unele pragmatice. Nu se poate sa invocam intotdeauna solidaritatea cand avem noi nevoie, cum e cazul fondurilor europene de coeziune, si sa o refuzam apoi cand au nevoie altii de ea. Aplicarea zicalei la placinte inainte, la razboi inapoi nu este recomandabila. Aici nu e vorba doar de solidaritatea cu oameni aflati in situatie de risc, e vorba si (mai ales) de solidaritatea intre statele membre.
Refuzul acceptarii realocarilor, sustinerea pozitiei celor ce vor renationalizari brutale ale unor politici, vor influenta, fie ca vrem, fie nu vrem, si discursul despre migrația economica legala, in genere, si pe cele trei milioane de romani/migranti intracomunitari.
Credinta in valorile umaniste care face Europa sa primeasca refugiatii - credinta pe care o ironizeaza unii ca naiva - a fost aceeasi care a determinat populatia din aceste tari sa-i primeasca pe romani, in ciuda grupurilor de extrema dreapta si populiste, care-i acuzau nu doar de dumping social, ci de toate relele. Notiunile de invadatori si barbari au fost folosite mai intai in legatura cu noi, nu cu sirienii.
Lipsa unei solutii solidare nu va schimba doar discursul, ci va duce la masuri concrete. Inchiderea granitelor si reintroducerea vizelor vor fi primele la care vor apela tarile destinatare ale migratiei actuale, deschizand calea destructurarii Uniunii in aspectele acceptate unanim ca fiind pozitive. Euroscepticii trebuie sa stie ca politicile neoliberale ar fi triumfat si fara Uniune; politicile de coeziune sau libera circulatie ar fi lipsit; ca sa vizitam partenerii strategici ne trebuie viza.
Nici moralmente nu putem invoca lipsa de responsabilitate cu privire la catastrofele umanitare din nordul Africii si Orientul mijlociu, din ratiuni pe care trebuie sa ni le reamintim sau sa le recunoastem. Pe de o parte, Romania e semnatara a tuturor documentelor internationale referitoare la azil si drepturile refugiatilor; pe de alta parte, situatia actuala este puternic conexata cu interventiile in zona, interventii in care Occidentul democratic si NATO nu sunt deloc inocente. Romania nu-mi amintesc sa se fi opus. Dimpotriva! A fost parte activa.
A exagera pericolul pentru Romania, e o capcana! Folosirea limbajului catastrofist este total inadecvata. Nu avem experienta recenta in gestionarea unui numar mare de cereri dar o putem (re)dobandi.
Si atunci, discutia nu este daca primim refugiati, ci este despre ce si cum facem.
Trebuie tratate cauzele acestei migratiei, sustinand pacea si solutiile multilaterale pentru conflicte, precum si acordat ajutor umanitar pentru a gestiona situatia refugiatilor la fata locului, in tarile unde ei se afla.
Trebuie tratate efectele actuale asupra Uniunii, aici si acum. Propun formarea urgenta a unui grup de lucru interministerial, cu participarea autoritatile locale, universitatilor, etc. care sa identifice toate capacitatile ce pot fi mobilizate si factorii ce pot fi implicati pentru a gestiona un numar relativ ridicat dintre refugiati.
Acestea sunt cateva dintre ideile pe care pe care le-am repetat, in diferite forme, in toate reuniunile organizate in ultima saptamana ce au avut pe agenda criza refugiatilor.
A triumfat pozitia opusa; reprezentanții tarii noastre la JAI , in coordonare cu presedintia, au ales sa izoleze Romania odata in plus, opunandu-se realocarii refugiatilor din Grecia, Ungaria si Italia, depasite evident de situatie.
Din pacate, evolutiile ulterioare tind sa-mi dea dreptate; opozitia celor 4 state din est va fi folosita drept pretext pentru suspendarea Acordurilor Schengen si pentru a pune in discutie politicile de coeziune.
In aceste conditii, presedintele declara azi ca vrea un parlament puternic dar ca pozitia in continuare a Romaniei se va stabili maine, in CSAT. Daca democratia e indoielnica, macar de sfanta ipocrizie suntem siguri!