MAGAZIN: Documentele militare britanice OZN complet desecretizate (Autor: DAN D. FARCAS)

In 2008 Ministerul Apararii al Regatului Unit a decis desecretizarea treptata a documentelor privind fenomenul OZN, versiunile cosmetizate urmand sa fie depuse, la dispozitia oricarui doritor, la Arhivele Nationale. Am informat cu regularitate cititorii revistei Magazin asupra etapelor acestei desecretizari, ca si asupra comentariilor pe marginea informatiilor date la iveala cu fiecare ocazie. Iata ca pe 20 iunie 2013, jurnalistul Dr. David Clarke (foto), unul dintre principalii artizani ai acestei operatii, a anuntat publicarea celei de a zecea si ultime transe, acoperind perioada din 2007 pana in 30 noiembrie 2009, cand Ministerul Apararii a decis sa inchida biroul sau OZN si "linia fierbinte" de raportare OZN. Prin aceasta operatie, desecretizarea tuturor documentelor britanice OZN se considera incheiata.
Dr. David Clarke, un fost reporter, este in prezent sef de curs si conferentiar de jurnalism la Universitatea Hallam din Sheffield, predand legislatia pentru mass-media si tehnici de investigare. Doctoratul sau este in folclor, obtinut la Centrul National de traditie culturala engleza al Universitatii din Sheffield. Din 2008 el a lucrat cu Arhivele Nationale, in calitate de consultant pentru publicarea dosarelor OZN existente la Ministerul Apararii.
Clarke este mandru sa spuna ca, incepand cu anul 2000, a facut o campanie pentru desecretizare, care a stat ca un ghimpe in coasta Ministerului Apararii intr-atata incat, dupa sapte ani de presiune constanta, acesta a cedat si a decis sa transfere Arhivelor Nationale toate documentele OZN pe care le avea asupra sa. Clarke spune ca odata cu adoptarea Legii Libertatii de Informare (Freedom of Information Act) in 2005, au crescut sansele pentru dezvaluirea completa a fisierelor OZN, iar decizia din 2007 de a transfera dosarele la Arhivele Nationale a fost primul pas catre "a scrie istoria OZN-urilor" in Marea Britanie.
Acum Clarke estima ca, din 2008 pana azi, mai mult de patru milioane de persoane, din 160 de tari, au vizitat site-ul acestui proiect, pentru a descarca fisiere care in mod normal ar mai fi stat clasificate timp de 30 de ani. Iar din iunie 2013, practic toate "fisierele supravietuitoare" OZN detinute de Ministerul britanic al Apararii se afla in domeniul public - in total 209 fisiere, cu aproximativ 52.000 de pagini.
In noiembrie 2009 s-a decis inchiderea birourilor OZN ale armatei. In acel moment, guvernului Gordon Brown i s-a spus ca in aproape 60 de ani, nu s-a descoperit nicio singura observatie "care sa sugereze o prezenta extraterestra sau o amenintare militara la adresa Marii Britanii", chiar si atunci cand observatiile erau raportate din "sursele cele mai sigure", cum sunt politia sau pilotii. Ministrilor li s-a spus ca existenta unui "birou OZN" si a unei "linii fierbinti OZN" abia ca a incurajat oamenii sa reclame tot soiul de experiente care nu aveau "nicio valoare pentru aparare". In contextul in care fiecare departament guvernamental era sub presiunea reducerii cheltuielilor bugetare, inchiderea "Dosarelor X" din Marea Britanie a devenit inevitabila.
In mod ironic, se pare ca tocmai obsesia publica durabila privind OZN-urile a dat Ministerului Apararii scuza de care avea nevoie pentru a pune punct implicarii sale de 60 ani in ceea ce a devenit treptat o mare durere de cap in relatiile publice. Fisierele recent desecretizate dezvaluie faptul ca rapoartele privind observatiile primite la minister s-au triplat intr-un singur an, de la 208 in 2008 la 643 in 2009, cifra coplesitoare pe capul unui singur functionar responsabil cu OZN-urile. A fost oare - se intreba Clarke - aceasta crestere nebuneasca a observatiilor de farfurii zburatoare rezultatul unei "invazii extraterestre", asa cum sugera presa de scandal? Sau a fost din cauza cresterii interesului opiniei publice fata de OZN-uri si civilizatiile extraterestre, ca urmare a publicitatii chiar din jurul desecretizarii fisierelor?
Clarke a mai aratat, in articolul consacrat evenimentului, ca povestile despre functionarii care au operat "Dosarele X" ale Marii Britanii au facut deliciul presei de scandal, dar au fost resimtite mai putin favorabil de catre oficialii din aparare, dintre care unii au inceput sa creada ca implicarea lor in acest subiect a fost doar o risipa de resurse, si asa limitate, ca si o invitatie permanenta adresata presei pentru titluri senzationale.
In perioada 2008-2009, tabloidele, in special ziarul The Sun, au exploatat apetenta populara pentru OZN-uri, pana la inaltimi ametitoare. Pe primul loc ca imbecilitate, dupa estimarile lui Clarke, a fost, in ianuarie 2009, titlul urias din acest ziar, anuntand ca un OZN s-a ciocnit cu o turbina eoliana in dealurile Lincolnshire Wolds, rupand una dintre lamele sale. Examinarea facuta ulterior de catre firma Ecotricity a stabilit ca oboseala metalului a fost cauza reala a prejudiciului.
Cu catva timp inainte, in iunie 2008, un alt articol senzational arata ca un soldat din primul regiment regal irlandez a filmat cu telefonul sau mobil o "flota extraterestra" care plutea peste cazarma sa din Shropshire. Fisierele Ministerului Apararii recent desecretizate dezvaluie ca cei din biroul de presa al Armatei au fost socati cand au vazut poza cu cele 13 obiecte zburatoare, intinsa peste prima pagina a unuia dintre cele mai bine vandute tabloide. Soldatul a fost amenintat cu masuri disciplinare de catre superiorii sai, care se temeau ca "se va descoperi ca totul e un fals iar soldatii/batalionul vor arata ca niste prosti". Peste scurt timp de la aparitia articolului, a reiesit ca participantii la o petrecere de nunta, de la un hotel de langa cazarma soldatului, au lansat "lampioane chinezesti" (balonase de hartie, cu aer cald provenind de la lumanari) in aceeasi noapte in care a fost filmata "invazia flotei extraterestre". Biroul de presa al Armatei Britanice a declarat ca situatia a fost inrautatita de faptul ca acelasi ziar a raportat si cele mai recente decese in razboiul din Afganistan, ca o mica notita pusa alaturi de povestea cu OZN. Comentariile au fost ca "serviciile nu pot purta doua razboaie dar se pare ca exista soldati care au timp pentru a urmari OZN-uri".
Clarke considera ca, asa cum reiese din continutul rapoartelor, marea majoritate a cazurilor observate si raportate in 2008 si 2009 sunt astfel de grupuri de globuri portocalii luminoase, plutind pe cerul noptii, in fapt lampioane chinezesti. El adauga ca unele dintre aceste "aparitii" au fost raportate chiar si de piloti de elicopter, soldati si ofiteri de politie, ceea ce subliniaza modul in care chiar asa-numitii "martori credibili" pot interpreta eronat lucrurile pe care le-au vazut pe cer.
Astfel de istorii au intarit convingerea ca, inchizand biroul OZN si transferand dosarele aferente la Arhivele Nationale, Ministerul Apararii va putea pune punct implicarii sale in acest subiect, urmand exemplul americanilor de la US Air Force, care si-au incheiat oficial investigatiile OZN inca din 1969.
Ufologul veteran britanic Jenny Randles a laudat perseverenta lui Clarke, spunand: "Eu nu sunt poate de acord cu tot ce afirma el despre acest subiect, dar sunt de acord cu o mare parte din ea, iar pentru celelalte, respect opiniile sale", adaugand ca: "stiu cu siguranta ca el nu este marioneta nimanui. Iar eu, din partea mea, ii multumesc pentru eforturile sale."
Asa cum se intampla insa, pe de-o parte, nu toti sunt de acord ca meritul i-ar apartine numai lui Clarke, iar pe de alta parte, prin comentariile sale rautacioase el si-a atras antipatii in randul celorlalti ufologi si nu numai. Asa cum constata chiar el, in loc ca terminarea desecretizarii sa fi fost salutata de ufologi ca un pas inainte, conspirationistii au prezentat intregul proces ca pe o musamalizare; si aceasta deoarece documentele puse in circulatie nu ofera niciun argument pentru convingerile lor. Un motiv pentru care ufologii sunt suparati in urma ultimei transe de dosare OZN desecretizate este ca acestea nu contin absolut nimic de real interes, si sunt, de fapt, destul de jenante pentru fanii pro-OZN, asa cum a comentat de altfel si BBC.
Si jurnalistul Bill Cox, intr-un articol din 3 iulie din Herald Tribune, remarca satisfactia lui Clarke atunci cand a constatat ca documentele OZN desecretizate nu contin nicio "arma fumeganda" din care sa se poata deduce o prezenta extraterestra, desi, e drept, aceasta constatare el o deduce exclusiv din documentele care au fost date publicitatii de autoritatile britanice, or acestea puteau selecta ce anume desecretizeaza. Atitudinea lui Clarke poate fi ilustrata si prin declaratia sa, cum ca citatul sau preferat din ecourile aparute in mass-media in primele doua zile dupa anunt este cel din New York Times, care scrie: "Dr. Clarke, care a abordat fenomenul OZN dintr-o perspectiva sociologica, a remarcat ca multe observatii OZN au fost facute in orasul scotian Glasgow, intre 22 si miezul noptii, perioada in care se inchid pub-urile".
Asadar Clarke insinua ca doar oamenii beti vad OZN-uri, ceea ce nu era un semn de buna credinta, dovedind ca el da mai mult credit unor clisee perimate, in loc sa examineze la rece acele date care au fost obtinute din surse de incredere, avand martori credibili. In plus, el isi depaseste in mod clar limitele firesti ale proiectului sau atunci cand pretinde ca, doar pe baza unor dosare puse la dispozitie de armata britanica poate rezolva problema OZN-urilor la nivel mondial, odata si pentru totdeauna.