Mariustuca.ro / O bacterie inteligenta poate detecta zaharul din urina, venind in ajutorul diabeticilor (Autoare: Magda Marincovici) O echipa de cercetatori franco-americana a reusit sa reprogrameze bacteriile, astfel incat acestea sa poata depista urmele de zahar din urina pacientilor afectati de diabet zaharat. Bacteriile au fost transformate intr-un fel de spioni-detectori. Cercetatorii de la INSERM (Franta) si Universitatea Stanford (SUA) au pus la punct o bacterie capabila sa semnaleze prezenta zaharului in urina provenita de la persoanele suferinde de diabet. ADN-ul bacteriilor a fost reprogramat, intocmai ca un calculator, pentru a detecta marquerii biologici prezenti in cantitati foarte mici. In natura, sunt deja bacterii capabile sa repereze glucoza, dar numai atunci cand sunt in numar foarte mare. Cercetatorii au incorporat in organism un tranzitor biologic. Acesta este un sistem care poate amplifica semnalele, ca de exemplu undele radio. Doar ca aici, semnalele electronice sunt inlocuite prin semnale moleculare. Cercetatorii au legat acest tranzistor de o bacterie capabila se detecteze glucoza. Expresia genetica a bacteriei este, deci, complet controlata. Astfel, reprogramata, bacteria poate repera semnalele zaharului din urina, chiar si atunci cand sunt este in cantitati foarte mici. In cateva ore, lichidul isi schimba culoarea.
Bacteriile sunt extrem de interesante pentru biotehnologie, in special pentru biologia de sinteza. Este un nou domeniu, aflat in plin progres, care consta in aplicarea in biologie a principiilor inspirate din ingineria electronica. Cercetatorii spun ca aceasta bacterie artificiala ar putea fi programata si pentru alti marqueri biologici, in functie de patologii. Aceasta metoda non-invaziva este usor de folosit si ii scuteste pe pacienti de a se mai deplasa la spital.
- Ne-am putea imagina chiar programarea bacteriilor pentru a actiona la nivelul florei intestinale si a tine sub control bolile, spune Jerome Bonnet, unul dintre realizatorii tranzistorului biologic, prezentat la 27 mai a.c., in revista Science Translational Medicine.