www.florentina.ro informeaza: Anorexia face parte din subnutritia cronica datorata cauzelor medicale. Diminuarea sau, mai rar, lipsa totala a poftei de mancare constituie un semn clinic de boala pe cat de frecvent, pe atat de specific, anorexia aparand ca numitor comun in foarte multe boli si suferinte ale unor aparate si organe. Omul poate fi subnutrit si atunci cand nu are de mancare, si atunci cand are, dar nu se poate bucura de ea.
Circumstantele in care au loc diminuarea (inapetenta) si chiar disparitia poftei de mancare (anorexia) sunt numeroase. Atat inapetenta, cat si anorexia pot aparea deseori inainte si/sau in timpul unei imbolnaviri sau in perioada de covalescenta dupa unele boli, asa cum sunt bronhopneumonia, enterocolita, glomerulonefrita, verminozele intestinale si aproape toate bolile infectocontagioase (rujeola, rubeola, gripa, oreionul, scarlatina, dizenteria, hepatita epidemica). De altfel, fiecare dintre noi stie din propria experienta de viata ca toate suferintele digestive sau hepatice si banalele raceli se insotesc de diminuarea poftei de mancare.
Trebuie inteles de la inceput ca reducerea apetitului in cazul bolilor amintite constituie o masura de aparare a organismului, deoarece un aport alimentar normal in aceste conditii ar putea suprasolicita organele care asigura asimilarea si metabolismul alimentelor. In astfel de cazuri, diminuarea poftei de mancare sau chiar anorexia reprezinta numai un simptom de boala, care apare si care dispare odata cu boala care l-a declansat.
Exista insa si unele forme de anorexie cronica, cu durata prelungita sau chiar definitiva, pe tot timpul vietii bolnavului. Asa este cazul anorexiilor in unele boli endocrine (mixedem congenital, hipotiroida latenta, unele tumori hipofizare).
Un control sever asupra dezvoltarii ponderale (greutatea) si mai putin asupra celei staturale (talia) il exercita glanda tiroida prin hormonii sai, care, la randul ei, se afla sub controlul glandei hipofize, prin hormonul denumit tireostimulina (TSH). In cazul imbolnavirii glandei tiroide sau al ruperii echilibrului normal dintre TSH si glanda tiroida, aceasta din urma pune in circulatie prea multi sau alteori prea putini hormoni tiroidieni si astfel apar unele suferinte ale organismului: apatie, somnolenta, stare depresiva, fragilitatea parului, ingrasare sau din contra, stare de agitatie, tulburari cardiovasculare, dificultati ale functiei sexuale. Restabilirea echilibrului hormonal normal, desi nu prea usor de realizat, este suficient pentru revenirea la normal a starii bolnavului.
Anorexia cronica se intalneste si in numeroase boli neurologice severe (boala Langdon Dawn, denumita si mongolism, boala Little, unele encefalopatii cronice), boli cardiovasculare (malformatii congenitale de cord sau de vase) si boli renale (leziuni grave ale tubilor renali).
O categorie aparte o constituie anorexia mentala nevropatica sau nervoasa, care se intalneste in special la fete in perioada de pubertate. La acestea, anorexia merge mana in mana cu o stare de apatie si de astenie si se datoreaza modificarilor neuroendocrine prin care trec ele in perioada premergatoare pubertatii si chiar la pubertate, la care se mai pot adauga factorii traumatizanti din mediul familiar sau scolar (certuri familiare, lipsa de intelegere fata de copila aflata in perioada unor transformari fiziologice importante, severitate excesiva din partea parintilor sau educatorilor etc.). Astfel de cazuri apar si la femeile tinere, iar in mod exceptional si la barbati. Cauzele pot fi, pe de-o parte, unele tulburari neuroendocrine, iar pe de alta, unele substante psihice.
In aceste forme severe, anorexiei fetelor si tinerelor femei li se asociaza alte semne de boala:
- amenoree (lipsa ciclului menstrual sau o mare intarziere in aparitia lui) ;
- pierderea progresiva a apetitului, secundar refuzului permanent al bolnavelor de a se alimenta ;
- scaderea importanta in greutate (cu reducerea chiar sub 50% a greutatii corporale).
In cazuri rare, anorexia mentala poate reprezenta stadiul de debut al unei boli psihice severe, cel mai adesea schizofrenia.
In sfarsit, sunt cazuri in care inapetenta de lunga durata duce la o stare cronica si progresiva de denutritie a organismului, denumita casexie, in care se constata o scadere mare in greutate. Asa stau lucrurile in cazul bolilor consumtive severe, cum este tuberculoza pulmonara, in diversele forme de cancer si de SIDA, intalnite la orice varsta si in care casexia se instaleaza in perioada finala a bolii la 80% din numarul de bolnavi.
Diminuarea apetitului poate interesa totalitatea produselor sau principiilor alimentare (grasimi, zaharuri, proteine); ea poate fi insa si selectiva, interesand cu precadere unele alimente, asa cum sunt grasimile pentru bolnavii ulcerosi sau renali, alimentele acide sau cele conservate prin afumare pentru suferintele vezicii biliare.
Alaturi de aceste cauze patologice, care sunt independente de vointa omului, exista altele care depind numai si numai de el. In aceasta din urma categorie intre alcoolismul, tabagismul, drogurile (in special opiaceele, halucinogenele), dar si unele medicamente psihotrope luate in cantitati excesive si care pot duce in scurt timp la scadere ponderala, la diminuarea capacitatii fizice si psihice si, cu deosebire, a capacitatii intelectuale a celor in cauza.
Tratamentul unor astfel de cazuri este complex si se va adresa atat bolii de baza care a determinat instalarea anorexiei, cat si fondului biologic si psihic profund afectat prin boala. Trebuie retinut ca medicina nu dispune inca de medicamente "miraculoase", capabile sa creasca pofta de mancare.
In cazul adevaratei anorexii, trebuie stabilite cu exactitate cauzele care au determinat aparitia ei, act medical complex, la a carui elucidare este necesara colaborarea intrerdisciplinara a mai multor specialisti. Tratand si eventual inlaturand cauza (boala de baza) care a indus aparitia anorexiei ca simptom nespecific, se inlatura si efectul: bolnavului ii revine treptat pofta de mancare si, in consecinta, el isi recupereaza greutatea corporala.
In cazul anorexiei mentale, care apare la fete si la femeile tinere, este necesara schimbarea mediului si, daca este necesar, internarea intr-un serviciu de psihiatrie in care conditiile de spitalizare si ingrijire acordata bolnavilor sa corespunda exigentelor actuale ale terapiilor psihice. In unele cazuri, este necesara o terapie intensiva: perfuzii endovenoase, vitaminizare, supraalimentatie. Dar si in aceste conditii se considera ca in 5% din cazuri survine decesul pacientei, deoarece anorexia prelungita produce modificari biologice profunde in functiile vitale ale organismului.