Constiinta unui liberal de stanga: Ipoteze despre o lovitura de stat esuata (Autor: Constantin Gheorghe)
Ce se poate spune acum, la cald, despre visul unei nopti de vara la Istanbul si Ankara? Se pot imagina trei ipoteze:

1. Lovitura de stat a fost pe bune. Rezultatul ei arata ca mostenirea lui Ataturk s-a epuizat, si Turcia s-a schimbat profund. De aici incolo trecutul otoman e viitorul. Cu tot ce inseamna asta in relatiile Turciei cu partenerii din NATO si din UE, de relatiile cu zona adiacenta ei, inclusiv cu Grecia, Siria, Israel. De acum armata isi va pierde definitiv capacitatea de a influenta lucrurile in tara si, de ce nu, se va islamiza, la randul ei, urmand modelul politic. Erdogan se va intari, dar asta nu e spre binele Turciei si al turcilor, pentru ca, in lipsa unui veritabil joc politic democratic, alternativa la Erdogan nu exista decat in pozele pentru prostii care cred in povesti cu Zana Maseluta. Incepe o lunga perioada de regim cu partid unic, chiar daca ceva partidulete vor mai intra in Parlament, pe post de spanac decorativ. Asta inseamna si ca represiunea la adresa kurzilor se va inaspri, la fel si cea la adresa adversarilor politici si la adresa societatii civile care promoveaza occidentalizarea si valorile Occidentului.

2. Lovitura de stat a fost orchestrata de Erdogan, iesit slabit din aventurile lui politico-militariste din ultima vreme: relatiile cu Rusia, doborarea avionului rus deasupra Siriei si asasinarea unuia dintre piloti, atacurile impotriva kurzilor din Irak si din Siria, concubinajul cu ISIS, inclusiv vanzarea petrolului furat de tipii din ISIS din Irak si din Siria, furnizarea de arme acelorasi barbosi, folosirea refugiatilor din Siria drept instrument de santaj la adresa UE, reprimarea manifestatiilor pro-democratie, etc. Cu aceasta comedie de prost gust Erdogan a reusit sa elimine ultimele bastioane ale ale rezistentei din armata, sa se victimizeze, mobilizandu-si sustinatorii, si adaugandu-le lor o parte dintre cei care erau daca nu neutri, macar indiferenti fata de el, a obligat opozitia sa se solidarizeze cu el, compromitand-o, si astfel a pus intre paranteze esecurile recente, care au costat mult mediul de afaceri, in care armata turca are radacini adanci. Relansarea economiei este recompensa pe care o vor primi loialistii din armata si din Politie. Si nu e putin lucru, la cat au pierdut micutii in turism, spre pilda, unde sunt bine infipti.

3. Lovitura a fost sugerata, si sustinuta discret de Washington si de cateva capitale europene, pentru a-l aduce la ordine pe Erdogan, si pentru a-l pune sub control. Nu au mizat pe succesul loviturii, care ar fi dus la o grava dezechilibrare a Turciei, la dezordini si la violente, poate la un soi de razboi civil. Scopul a fost sa ii arate lui Erdogan care sunt limitele intre care poate juca, si in interior, si in afara Turciei. Si de a institui un soi de drept de veto in deciziile Ankarei. Cert e un singur lucru: Erdogan e la locul lui, bine lipit de scaun, si, probabil, re-legitimat de aceasta victorie in lupta cu cei rai. La fel de cert este ca Turcia intra intr-o zona de grave turbulente interne, care vor urma acestei lovituri de sta esuate. Pentru ca nemultumirile unei parti a populatiei fata de Erdogan si de politica sa sunt reale, la fel cum sunt reale si nemultumirile unei parti a armatei. Iar Erdogan sigur nu va intra in dialog cu nemultumitii, ci va folosi parul impotriva lor. Cu tot ce inseamna asta.

UPDATE: Ipoteza nr. 2 prinde trup. Erdogan profita de cele intamplate pentru a epura armata si Justitia, vrea sa introduca pedeapsa cu moartea. A vorbi despre o Turcie europeana este, in aceste conditii, perfecta ilustrare a ruperii de realitate. Atat Washingtonul, cat si Uniunea Europeana, au fost prinse cu chilotii in vine. Si ma tem ca aceasta defazare este un simptom al altei rupturi, mult mai grave, aceea dintre decidentii politici si serviciile de informatii. Care fac, mai mult ca sigur, jocuri pe deasupra puterii politice legitime. Asa incat sa nu ne miram daca ne vom intalni cu situatii precum cele din Italia anilor de plumb, marcate de extremisme de tot felul, violenta, slabirea accentuata a ordinii de stat, amestecul tot mai violent al serviciilor secrete in politica, crize economice cu repetitie.
Turcia va plati scump sprijinul dat acum de cetateni lui Erdogan. Cetateni care nu inteleg ce se joaca, intr-un climat marcat de cenzura dura a presei care nu ii este aservita lui Erdogan, prigoana impotriva adversarilor politici si a liderilor civici, care lupta pentru o Turcie libera, laica, democrata, respectuoasa cu toti cetatenii ei. Din motive absolut ipocrite, Occidentul va inghiti galusca, si il va sprijini pe Erdogan. Desi cunoaste, de acum, ce-i poate pielea. Se amageste ca-l poate controla? Cum, ca pana acum s-a dovedit neputincios? Intram intr-o noua realitate, careia nu-i suntem pregatiti sa-i facem fata. Iar renuntarea la democratie, instaurarea unor regimuri de mana forte, nu sunt solutii. Turcia este un exemplu in acest fel. Cu toate astea, apucam pe calea asta. Ca oile.